Glifosatul

Glifosatul (N-fosforo-metil-glicina)

Este un erbicid foliar, sistemic, cu spetru larg de actiune, utilizat in combaterea specillor de buruieni anuale sau perene, fiind unul din cele mai utilizate erbicide pe plan mondial.

Potrivit Ageniei de Protectie a Mediuhui (Environmental Protection Agencyglifosat reprezinta cea mai folosita substanta activa in agricultura, atat pe plan mondial cat si in Europa, utilizarea sa crescand Cu 41% intre anii 1999-2002, situandu-se in prezent Ia peste 350.000 tone anual . Glifosatul ocupa locul al II-lea in ceea ce privesc erbicidele utilizate in gospodariile particulare si gradinarit, preconizandu-se o rata de crestere de 20% pe an . Este aplicat cu succes in combaterea buruienilor din agricultura si horticultura, in culturile de: porumb, grau, sorg, cartofi, ceapa, Iamai, asparagus, cafea, arahide, precum si Ia specii nealimentare care includ plantele omamentale sau specii forestiere.

Glifosatul se comercializeazà in mai mutt de 100 de tari, fiind formulat preparatul tehnic ca sare de izopropil-amina in solutie apoasa, reprezentand substanta activa a preparatelor comerciale Roundup (Montsanto Company), Rodeo (Dow Agrosciences), Aquamaster (Montsanto Company) .

Aplicat pe plante glifosatul este asimilat prin frunze sau alte tesuturi verzi ale plantei si este rapid translocat prin floem in intreaga planta inclusiv in radacini. Modul de actiune al glifosatului este de a bloca formarea de aminoacizi esentiali triptofani, tirozina, fenilalanina care reduce sinteza de proteirie, inhiband creterea plantei.

Desi glifosatul a fost incadrat de catre EPA in categona de toxicitate E, ceea ce inseamna cu efecte toxice minime asupra mamiferelor, pasarilor, pestior, insectelor si majoritatea bacterilor, totusi, studiile pe termen lung si cercetarile sustinute efectuate in ultimii ani, indica faptul ca utilizarea glifosatulul implica posibile riscuri asupra omului si a mediului inconjurator. Toxicitatea erbicidului glifosat creste indeosebi in preparatele comerciale de tip ROUNDUP sau RODEO ca urmare a incorporarii de surfactanti inainte de aplicare pentru controlul efectiv al buruienilor.

Studiile toxicologice au demonstrat capacitatea glifosatului si mai ales a preparatului tetinic Roundup de a cauza mutati genetice, Institutul National de Sanatate Publica, in raportul privind efectele toxice ale substantelor chimice din 2004 declarand (N-fosfono-metil-glicina) ca substana cu potential mutagen si cancerigen.

Efectele negative ale glifosatulul asupra mediului ambiant au fost studiate atat in ceea ce priveste contaminarea apei cat si persistena in sol sau plante. Studile de literatura indica nivelul concetratilor de glifosat in mediu, dupa aplicarea erbicidelor, ca find in intervalul de valori 0,09-1,7 mg/l in lacuri, 0,02-1,237 mg/I in ape curgatoare, 0,162-1 mg/l in apa de suprafata si 0,11-2,82 mglkg in sedimente.

La aplicarea tratamentelor cu glifosat, o parte din substanta activa intra in contact cu suprafata solului, adsorbindu-se de componentele solului, in timp ce o alta parte ramane in solutia solului. In functie de aceastã repartitie, de natura suprafetei adsorbante a solului, de proprietatile sale fizico-chimice si activitatea biologica au loc o serie de transformari chimice si biochimice a glifosatului.

Studiile de Iiteratura arata ca biodegradarea glifosatului este imediata si rapida fara faza de latenta, iar degradarea sa in sol conduce la metabolitul sau pilncipal acidul aminometilfosforic (AMPA) si a altor metabotiti secundari, care in prezinta mai putin de 1% din cantitatea aplicata de glifosat.

Glifosatul este relativ imobil in majoritatea solurilor ca urmare a adsorbtiei sale puternice pe particulele de sol. Durata de semipersistenta, timput in care cantitatea Initala de pesticid se reduce Ia jumatate, este variabila si depinde de tipul de sol.

Rata de degradare a glifosatului variazã in functie de tipul de sot find corelata cu activitatea microbiologica a solului, dar neflind influenlata de pH-ui solului. deoarece, in general procesul de degradare este influentat de temperatura, cele mai multe studii de literatura raporteaza acest aspect.

Glifosatul este degradat biologic de cãtre microorganismele din sol si prezinta efecte minime asupra microflorei solulul.

Desi s-a constatat ca glifosatul este puternic adsorbit de cãtre particutele de sol, in anumite conditii, este desorbit de pe acestea si levigat din sol in apa freatica unde, datorita solubilitatii ridicate in apa 11600 mg/I Ia 25 °C si rezistentei hidroliza, contamineaza apa freatica.

Erbicidul glifosat este rezistent la degradarea hidrolitica si fotoIitica. In plante glifosatul este metabolizat Ia acidul amino-metit fosforic (AMPA). Timpul de injumatire a glifosatului in produse vegetate este intre 10,4-26,6 zile, iar in fructe cantitatea de reziduuri devine neglijabila dupa 20 de zile pentru blueberry si 13 zile pentru raspberries.

Studiile de Iiteratura indica mai multe metode cromatografice de detectie glifosatutul ca: cromatografla de lichide de inalta performanta (HPLC), cromatografia de lichide cuplata cu spectrometria de masa (HPLCIMS), gaz-cromatografia (GC),gaz-cromatografia cuplata cu spectrometia de masa (GCIMS), etectroforeza capilara (CE), extractia ultrasonica urmata de analiza prin cromatografie pe strat subtire (TLC) . Toate aceste metode se caracterizeaza prin sensibilitate ridicata, reproductibilitate si limita de detectie scazuta.