Imbunatatirea Pajistilor Permanente

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Imbunatatirea Pajistilor Permanente.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Vantu Vasile

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Introducere.

Pe glob pajistile ocupa 23% din suprafata uscata a Terrei.Intreaga suprafata cu pajisti reprezinta aproape 19% din suprafata tarii, ocupand locul al treilea ca intindere, dupa terenul arabil si paduri.

Capitolul I - Pajistile: definitie, clasificare, importanta.

Definitie.

Pajistele sunt terenurile acoperite cu vegetatie ierboasa permanenta, alcatuita din specii ce apartin mai multor familii de plante , in special gramineele si leguminoasele perene, folosite ca nutret sau pentru pasunat.

Clasificarea.

Pajistele se clasifica in pajisti permanente si temporare. La randul lor pajistele permanente se clasifica in:

- pajisti de camp si podisuri joase;

- pajisti de dealuri si podisuri inalte;

- pajisti de munte;

- pajisti alpine;

- pajisti azonale.

Pajistile temporare sunt cunoscute si sub numele de pajisti semanate sau cultivate, fiind infiintate in locul pajistilor permanente degradate care nu mai pot fi imbunatatite prin lucrari de suprafata, precum si in terenul arabil destinat producerii furajelor.

Importanta.

Pajistele reprezinta:

- mijlocul cel mai ieftin de prevenire si combatere a eroziunii solului;

- imbunatatirea structurii si fertilitatii solului;

- habitatul si sursa de hrana pentru animalele salbatice;

- sursa foarte ieftina si de calitate superioara de furaje;

- ofera conditii dintre cele mai bune de recreere, de refacere a fortelor de munca ale oamenilor.

Capitolul II – Insusiri biologice la graminee.

- Infratirea;

- Otavirea.

Gramineele alcatuiesc o grupa de plante deosebit de importante, intrucat participa la alcatuirea covorului vegetal atat pe pajistele permanente, cat si pe cele semanate avand rol important in protectia solului impotriva tasarii.

Insusirile biologice la graminee constau in:

Sistemul radicular - radacinile embrionare au rol in aprovizionarea plantelor tinere cu apa si elemente nutritive pentru o perioada de timp de la cateva zile la 3-4 luni, dupa care aceste functii sunt indeplinite de radacinele adventive care au rol de absorbtie si fixare a plantei in sol, si care formeaza un

sistem radicular fasciculat. La unele graminee, cu inradacinare mai adanca se gasesc radacini groase, de regula neramificate, cu rol de a aproviziona planta cu apa din straturile mai profunde ale solului.

La gramineele cu tufa deasa se intalnesc radacini mai groase, albicioase, care sunt prevazute cu tesuturi speciale conducatoare de aer, care fac posibila cresterea acestor graminee pe soluri mai compacte, slab aerate, cu strat gros de telina. Sunt graminee, la care radacinile traiesc in simbioza cu ciuperci, formand micorize ( Holcus lanatus, Molinia coerulea, Nardus stricta, Festuca ovina ), iar la Alopecurus pratensis, radacinile in simbioza cu bacterii formeaza nodozitati.

Tulpina gramineelor, numita pai (culm ), este formata din noduri si internoduri.

Stolonii si rizomii sunt organe metamorfozate subterane sau rar aeriene.

Frunzele sunt sesile, alcatuite din teaca ( vagina ) si limb ( lamina ), cu forma, marime si culoare diferite, reprezentand caractere de recunoastere. Teaca este de obicei cilindrica inchisa sau deschisa, inconjura internodul pe o anumita portiune si poate fi glabra ( Lolium perenee ) sau paroasa ( Holcus lanatus ).

Ligula esteo prelungire membranoasa a epidermei interne a tecii frunzei si reprezinta caracter de deosebire a gramineelor in stadiul verde de vegetatie.

Urechiusele ( auricule ) sunt prelungiri ale bazei limbului si au rolul de a inchide teaca, pe care o tine astfel stransa de tulpina.

Prefoliatia reprezinta modul de asezare individuala a frunzelor in mugure: pot fi conduplicata sau convulata.

Inflorescenta gramineelor reprezinta criterii de recunoastere a speciilor in faza generativa. La nodurile axei inflorescentei se prind spiculetele, grupate in spic compus, panicul spiciform si panicul.

Spiculetul este formatiunea de baza care intra in componenta inflorescentelor. Are un ax propriu, format din internoduri scurte, care poarta florile dispuse alternativ. La baza axului se gasesc 2-4 bractee, numite glume, care au rolul de a proteja spiculetul. Spiculetul poate avea o singura floare, doua flori sau mai multe flori. La baza unei flori se gasesc doua bractee numite palee, care protejeaza organele reproducatoare, androceul si gineceul. Androceul florilor este format de regula din trei stamine, cu filamente dorsifixe si antere in forma de X. Gineceul florii este alcatuit dintr-un ovar superior, cu 1-2 sau 3 carpele concrescute, unilocular, cu stil foarte scurt, terminat cu doua stigmate plumoase.

Fisiere in arhiva (1):

  • Imbunatatirea Pajistilor Permanente.doc