In vitro

INTRODUCERE

Privind retrospectiv, toate beneficiile oferite de către plante umanității au reprezentat fundamentul activităților de ameliorare a plantelor, inițiate cu aproximativ 10.000 de ani în urmă (Heslop-Harrison, 2005) și culminând astăzi cu aplicarea și exploatarea intensivă a biotehnologiei în scopul creșterii cantității de material săditor și îmbunătățirii calității acestuia. În plus, izolarea, clonarea și secvențierea ADN genomic, în scopul identificării genelor și a rolului acestora sau pentru determinarea și evaluarea polimorfismului genetic, au devenit activități de rutină, mai ușor accesibile și mai puțin costisitoare

Formarea viței de vie cultivate (Vitis vinifera) este strâns legată de istoria

civilizației umane; procesul începe în neolitic, cu circa 7000-9000 ani î.Hr., și are ca punct de plecare Vitis silvestris.

Omul primitiv a început prin a culege strugurii de la vițele sălbatice, iar după stabilizarea comunităților umane, acesta a ales vițele cele mai valoroase din flora spontană, pe care le-a cultivat în mod conștient. Nu se poate stabili cu exactitate locul unde a fost luată în cultură pentru prima dată vița de vie. Legat de acest lucru au fost emise două teorii:

− teoria monocentristă, potrivit căreia vița cultivată s-a format într-un

singur centru, asiatic, format din Transcaucazia, Asia Mică, Turkmenia, Irak (unde vița de vie întrunește condiții foarte favorabile și prezintă o largă răspândire și variabilitate, de unde a migrat în alte zone) (teoria migrației a lui V. Hein, 1877); această teorie a fost combătută ulterior de majoritatea botaniștilor și ampelografilor;

− teoria policentristă admite existența mai multor centre de origine a viței de vie cultivate: Asia Mică, ca centru principal, Asia Centrală (Azerbaidjan, Tadjikistan, Iran, India de Nord-Est), unde s-au format principalele soiuri pentru struguri de masă, bazinul mediteranean, unde s-au format principalele soiuri pentru struguri de vin, Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Coreea), unde s-au format vițele rezistente la ger, America de Nord (arealul cuprins între Canada și Mexic), unde s-au format speciile și soiurile de viță roditoare americane (Gh. Constantinescu și colab. 1970).

1. NOȚIUNI GENERALE

După anul 1992, producerea materialului săditor viticol a înregistrat o reducere drastică. Astfel, în anul 2002, comparativ cu anul 1992, numărul unităților pepinieristice a scăzut de la 54 la 12, suprafața ocupată cu școli de vițe de la 825 la 25 ha, volumul altoirilor de la 124 milioane la 5 milioane, iar producția de vițe altoite STAS de la 25,6 milioane la numai 1,2 milioane.

Situația producerii materialului săditor viticol în 2002 comparativ cu 1992 (după O.N.I.V., 2003)

Nr.

crt. Specificare U.M. 1992 2002

1 Unități pepinieristice nr 54 12

2 Școli de viță ha 825 25

3 Butași altoiți mil. buc 124 5

4 Producția de vițe STAS. mil. buc 25,6 1,2

Patrimoniul viticol se află într-un proces de îmbătrânire evidentă. Din totalul plantațiilor viticole roditoare de 242700 ha, 57739 ha (23,8 %) au vârsta până la 20 de ani, iar 132387 ha (54,6 %) au peste 20 ani. Pentru menținerea potențialului de producție a plantațiilor viticole este necesară o rată anuală de reînnoire a plantațiilor viticole de circa 5% (în jur de 10000 ha). Pentru România, acest indicator prezintă valori de 10 până la 40 de ori mai mici (tab. 1.18).

Producția totală de struguri înregistrează creșteri în anul 1995 și 1996, dar începe să scadă în anul 1997, realizează un minim de 872,0 mii tone în anul 1998, după care are loc o nouă creștere până în anul 2000, când ajunge la 1290,3 mii tone. În perioada 2000-2002 producția de struguri s-a redus cu 220,3 mii tone, iar producția medie cu 804 kg/ha, de la 5213 kg/ha în anul 2000 la 4409 kg/ha în anul 2002 (fig. 1.7). Scăderea cea mai însemnată a înregistrat producția de struguri pentru masă, cu 38,0%, urmată de producția de struguri pentru vin din soiurile nobile, cu 24,3%. La viile hibride pe rod, producția a urmat tendința de creștere a suprafeței ocupate de acestea, cu variații în functie de conditiile climatice.