Înființarea unei ferme de îngrășare a taurinelor

Introducere

Îngrăşarea reprezintă fenomenul de acumulare, în timp, de carne şi grăsime, de acoperire sau seu, interfibrilară- marmorarea şi în interiorul muşchilor- perselare, pe baza unui regim de hrănire specific sistemului de îngrăşare.

Prin îngrăşarea animalelor se urmăreşte, în primul rând, sporirea cantităţii şi îmbunătăţirea calităţii cărnii şi în al doilea rând, valorificarea superioară a unor subproduse sau deşeuri agricole sau industriale.

Depunerea de carne şi grăsime se realizează în urma hrănirii animalelor cu cantuităţi care depăşesc necesarul de întreţinere, astfel încât carnea şi grăsimea formată încorporează o parte din energia hranei consumate.

La animalele tinere îngrăşarea cuprinde două procese fiziologice, creşterea şi depunerea de grăsime.

Creşterea presupune formarea de ţesuturi noi şi sporirea volumului acestora. Sporul în greutate conţine cantităţi mari de proteină, săruri minerale şi apă.

Îngrăşarea înregistrează performanţe diferite şi în funcţie de sex, astfel tăuraşii realizează sporuri zilnice mai mari cu un consum specific mai redus în comparaţie cu femelele.

CONDIŢII PEDOCLIMATICE ŞI SOCIAL ECONOMICE

Aşezare:Judetul Teleorman este situat in partea de sud a Romaniei, in centrul Campiei Romane . Este delimitat de judetele: Arges, Dambovita (nord), Olt (vest), Giurgiu (est), respectiv granita cu Bulgaria si Dunarea in sud. Intre aceste limite are o suprafata de 5790 kmp (2,42% din teritoriul Romaniei) si 455000 locuitori.

Principalele orase din judetul Teleorman sunt: Alexandria (resedinta de judet), Rosiorii de Vede, Turnu Magurele, Videle, Zimnicea .

Suprafaţa: 4.577 km².

Relief:Înfăţişarea pământului. Întreg judeţul este o câmpie înaltă care coboară de la peste 150 m în N, la 100 m în colţul SV şi sub 50 m în cel SV. În această câmpie cu înclinare piezişe, apele au sculptat văi adânci şi nu prea largi care au despărţit-o în câmpuri, mai strâmte şi mai numeroase în partea de miazănoapte, mai largi şi deci mai puţine în cea de miazăzi. (ex. Câmpia Boianului între Olt şi Călmăţui). Din această cauză, Nordul ţinutului are aspect mai apropiat de dealuri decât de câmpie; şi numai Sudul merită cu adevărat acest nume (Câmpia Burnasului). Partea SE a acesteia, cade în trepte (terasele Dunării) către ultima regiune de relief a judeţului: Balta Dunării. Relieful este integral de campie si apartine Campiei Romane . Pe teritoriul judetului Teleorman sunt prezente urmatoarele subunitati ale Campiei Romane : Campia Burnazului , Campia Calmatuiului (intre Olt si Vedea ), Campia Gavanu-Burdea si Campia Boian . In sud este prezenta Lunca Dunarii care a fost in mare parte indiguita si desecata.

Climă şi ape:Clima este de tip pontic, adică bogată în contraste termice (26°-27° C în medie) şi săracă în precipitaţiuni. Se constată însă deosebiri faţă de câmpia răsăriteană : precipitaţiunile sunt cu adevărat reduse sub limita cerută de vegetaţia arborescentă, numai în SE ţinutului ; în rest, adică în partea cea mai întinsă a acestuia, ploile cresc în direcţia NV apropiindu-se de 600 mm anual. Faptul stă în evidenta legătură cu predominarea vântului de V şi cu relativ mai marea înălţime a reliefului.

Clima este temperat continentala cu veri deosebit de calde si ierni mai blande, cu amplitudini termice mari si precipitatii neuniforme si in cantitati reduse. Vanturile dominante sunt cele din vest si est.

Hidrografia este tributara Dunarii care colecteaza apele prin afluentii sai de ordinul I: Teleorman, Vedea, Calmatui, Olt . Lacurile sunt in general artificiale (iazuri) dar exista si lacuri de lunca in lunca raurilor mari ( Radulea, Fistoveanca, Suhaia ).

Afară de Olt, care curge în marginea vestică a judeţului, care cuprinde, în lunca mai largă, numeroase bălţi (cea mai însemnată Suhaia), celelalte ape ale acestui ţinut, având izvorul în câmpie ori în marginea dealurilor, scad mult sau seacă de tot în timpul verii. Între ele, cele mai însemnate sunt Vedea, Teleormanul, Călmăţuiul.

Vegetaţia:Partea SE a judeţului, unde am văzut că sunt cele mai puţine precipitaţiuni, este un ţinut de stepă cu păioase, astăzi aproape complet cultivat. Restul judeţului a fost o întinsă pădure de stejari în care se găsesc şi astăzi elemente mediteranee. Pădure înaltă însă se găseşte numai în N judeţului, căci în apropierea stepei erau mai mult hăţişuri foarte asemănătoare probabil cu cele ale Deliormanului dobrogean. De aici denumirea aproape identică de Teleorman. O hartă topografică de pe la sfârşitul sec al XVIII-lea arată într-adevăr în N ţinutului, masive păduri puternice, iar în rest pâlcuri mai mari sau mici de hăţişuri.

Vegetaţie şi culturi diverse. Din suprafaţa totală a judeţului (457.700 ha) , ogoarele sterpe ocupă 4.615 ha.