Influența Mamitelor asupra Calității Laptelui la Bovine

INTRODUCERE

Creşterea demografică extraordinară şi procesul de antropizare a Terrei din ultimul secol au determinat schimbări profunde în viaţa animalelor, care se caracterizează printr-o concentrare în ferme de tip industrial a animalelor domestice, prin restrângerea biodiversităţii în mediile naturale şi trecerea unor specii, pe cale de dispariţie în rezervaţii naturale şi în grădini zoologice.

Au apărut şi s-au extins, mai ales în ultimele decenii, tehnologii de creştere a animalelor bazate pe mecanizarea proceselor de muncă, ceea ce a determinat creşterea productivităţii, care a motivat preocuparea continuă pentru artificializarea mediului de viaţă şi chiar al hranei. Dar limitarea excesivă a spaţiului de viaţă, autopoluarea accentuată a mediului intern al adăposturilor şi chiar al mediului extern, alături de selecţia unilaterală după criteriul productivităţii şi alţi factori, au condus la creşterea morbidităţii si mortalităţii, mai ales pe seama unor boli, numite tehnopatii generate chiar de imperfecţiunile sistemelor de creştere.

Pe plan mondial şi la noi în ţară se constată o creştere a nevoilor de hrană ale populaţiei faţă de produsele alimentare, în special de origine animală.

Populaţia globului se confruntă cu o importantă criză a resurselor materiale şi energetice, mai ales a celor de origine animală. În acest context sunt necesare măsuri energice pentru valorificarea superioară a substanţelor nutritive necesare alimentaţiei omului.

Laptele ocupă locul al doilea după carne ca şi importanţă economică şi alimentară, reprezentând în acelaşi timp una dintre cele mai ieftine surse de proteină animală cu valoare biologică foarte ridicată.

Calitatea globală a laptelui de consum şi ca materie primă a fost privită sub aspectul tuturor criteriilor principale şi secundare de apreciere: nutritivă, sanitară, igienică, tehnologică, psiho- senzorială, comercială.

ACTUALITĂŢI ŞI TENDINŢE ÎN CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA TAURINELOR PE PLAN MONDIAL

Reprezentând o sursă furnizoare de produse alimentare cu valoare biologică superioară şi apreciat mijloc de forţă animală, creşterea şi ameliorarea continuă a diferitelor specii aparţinătoare subfamiliei bovine, au constituit pentru omenire o permanentă şi continuă preocupare. Diferitele rase şi populaţii actuale constituie rodul efortului conjugat a numeroaselor generaţii de crescători şi ai cerinţelor economice a societăţii, corespunzătoare etapelor istorico-social parcurse de omenire. De fapt, rasele şi populaţiile existente în prezent în cadrul fiecărei specii de bovine, poartă adânc amprenta factorilor de mediu direct, dar niciodată exclusiv, obişnuit prin intermediul activităţii continue şi dirijate a omului, care prin cunoaştere îi stăpâneşte şi îi mânuieşte în folosul său.

Situaţia actuală în creştera şi exploatarea bovinelor pe plan mondial vizează în principal creşterea producţiilor, obiectiv care se realizează, pe de o parte prin sporirea numerică a efectivelor, iar pe de altă parte, prin creşterea potenţialului individual de producţie. În sectorul bovin se urmăreşte atât potenţialul productiv al materialului biologic cât şi eficientizarea tehnologiei de exploatare prin concentrare, specializare şi intensivizare.

Creşterea bovinelor a cunoscut de-a lungul timpului modificãri importante, începând de la creşterea arhaicã imediat dupã domesticire, pânã la perioada de creştere şi exploatare a bovinelor “modernã”, care se contureazã odatã cu începutul secolului XVIII şi se continuã şi în zilele noastre.

În aceste perioade de timp a existat o activitate intensă a crescătorilor de îmbunãtãţire biologicã continuã a populaţiilor, prin elaborarea metodelor de creştere şi exploatare mereu perfecţionate, activitãţi care au avut drept efect crearea actualelor rase ameliorate de bovine şi obţinerea unor performanţe de producţie crescânde, în condiţii de eficienţã economicã mereu sporitã.

În decursul timpului taurinele au suferit o serie de transformări, ca urmare a interesului economic al societăţii umane. În ultimele cinci decenii obiectivul principal al ştiinţei creşterii animalelor a fost reprezentat de ameliorarea genetică a populaţiilor de animale, rezultatele fiind spectaculoase. Evoluţia sectorului de creştere animalieră a coincis cu dezvoltarea continuă a întregii agriculturi, ca urmare a proceselor de intensivizare, a descoperirilor ştiinţifice şi modernizarea continuă a tehnologiilor de exploatare, fapt ce a condus la obţinerea unor performanţe în producţii medii individuale ce depăşesc 7500 litrii lapte la majoritatea raselor specializate. Aceste performanţe se înregistrează în statele dezvoltate, motiv pentru care se manifestã decalaje între zone şi ţãri mai puţin dezvoltate, iar în ceea ce priveşte evoluţia, orientãrile şi perspectivele, acestea se gãsesc în prezent în etape evolutive diferite şi eşalonate.