Intoxicația cu Plante Acumulatoare de Nitrați

Domeniu: Agronomie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 12 în total

Cuvinte : 2533

Mărime: 161.63KB (arhivat)

Publicat de: Manole Boca

Puncte necesare: 7

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Introducere 3
2. Plantele acumulatoare de nitrati 6
3. Toxocinetica, mecanism de actiune, toxicitate 7
4. Semne clinice 9
5. Leziuni 10
6. Diagnostic 10
8. Tratament 11
9. Profilaxie 11
10. Bibliografie 12

Extras din referat

INTRODUCERE

Ce sunt nitratii?

Nitratii sau azotatii reprezinta saruri ale acidului azotic, fiind alcatuiti dintr-un atom de azot inconjurat de trei atomi de oxigen. Azotul este un element esential pentru existenta vietii, deoarece este inclus in structura tuturor proteinelor si acizilor nucleici. Desi este prezent in natura in cantitati foarte mari, se gaseste in forme inaccesibile direct plantelor si animalelor.

Circuitul azotului in natura se desfasoara pe parcursul a mai multor etape care implica desfasurarea unor multiple activitati biochimice precum: fixarea N2, amonificarea, nitrificarea, denitrificarea. Fixarea azotului molecular este un proces lent prin care, sub actiunea a peste 100 de genuri de bacterii, azotul gazos atmosferic este convertit la forme fixe (NH4-, NO3-, NO2-), care sunt folosite de plante si introduse in forme organice utilizand energia obtinuta prin fotosinteza. Amonificarea consta in mineralizarea azotului proteic pana la amoniac, nitrificarea are doua trepte intermediare: nitritarea si nitratarea, avand loc oxidarea amoniacului pana la nitriti si nitrati, iar denitrificarea este procesul prin care are loc reducerea azotului nitric pana la azot molecular, incheindu-se in acest mod circuitul azotului.

Cum are loc acumularea nitratilor in plante?

In conditii normale, plantele folosesc azotul pentru formarea proteinelor proprii sub forma de diversi compusi, in special nitrati. Acestia sunt apoi transformati de catre planta in amoniac in vederea sintezei proteinelor, proces in care enzima nitrat-reductaza are un loc important. Atunci cand cresterea este alterata de diversi factori, formarea proteinelor respective este incetinita si astfel nitratii se acumuleaza in diferite parti ale plantelor.

Care sunt factorii care influenteaza acumularea nitratilor in plante?

- specia (cantitatea de nitrati care se acumuleaza in diverse parti ale plantelor variaza in functie de specie. Anumite plante precum stirul, loboda porceasca, sorgul sunt de regula bogate in nitrati. Ovazul sau meiul recoltate ca fanuri intr-un stadiu incipient de vegetatie pot de asemenea contine cantitati mari de nitrati. Pe de cealalta parte, golomatul si legumele stocheaza cantitati mici de nitrati in conditii normale de crestere, iar in general lucerna, trifoiul, sau mazarea nu contin mai deloc nitrati)

- seceta, mai ales la plantele tinere (nitratii se absorb cel mai bine in conditii de umezeala).

- temperaturile scazute (inghetul reduce activitatea nitrat-reductazei)).

- temperaturile inalte (determina evaporarea apei si concentrarea nitratilor nemetabolizati).

- lumina (lumina redusa determina scaderea sintezei proteinelor).

- grindina

- solul prea bogat in azotati (fertilizanti, ierbicide).

- eventuale boli ale plantelor (incetinesc activitatea acesteia).

- solurile bine aerate, cu pH acid si care contin cantitati mici de molibden, sulf sau fosfor determina cresterea nivelului de nitrati absorbit de plante, in timp ce solurile cu deficit de cupru, cobalt sau magneziu determina contrariul .

- varsta plantelor (plantele tinere acumuleaza o cantitate mai mare de nitrati decat cele ajunse la maturitate) .

- stadiul de vegetatie (nivelul de nitrati atinge varful inainte de inflorire si scade rapid dupa polenizare) .

- activitatea nitrat-reductazei (pentru a avea o activitate normala, are nevoie de molibden, sulf, fosfor si lumina adecvata).

- recoltarea: remanenta nitratilor dupa recoltare este influentata de modalitatea si perioada recoltarii:

• fanurile: daca sunt lasate la umezeala sau in ploaie cateva zile, nivelul de nitrati va scadea considerabil, pe cand uscarea rapida va determina mentinerea nivelurilor de nitrati acumulati.

• silozurile: insilozarea tinde sa reduca cantitatea de nitrati continuta in furaje cu pana la 40-60% prin fermentare .

• perioada recoltarii: plantele potential acumulatare de nitrati ar trebui recoltate la maturitate, deoarece atunci contin cea mai mica cantitate de nitrati.

• furajele verzi: trebuie ferite de caldura, pentru a nu determina transformarea nitratilor in nitriti, mult mai toxici decat compusul initial.

(sursa)

Bibliografie

1. „Nitrate and Nitrite Poisoning”, The Merk Veterinary Manual, Merck & Co., Inc., editia a 10-a, septembrie 2010

2. „Nitrate in Soils and Plants”, J.R.Brown - School of Natural Resources, Marshall Christy and George S. Smith – Department of Agronomy , University of Missouri, Columbia, revizuit in 1993

3. „Toxicology”, Gary D. Osweile, D.V.M., Ph.D., D.A.B.V.T., 1996, Lippincott Williams & Wilkins

4. „Nitrate Toxicity”, Saskatchewan Ministry of Agriculture, septembrie 2008

5. „Nitrate Poisoning of Livestock – Causes and Prevention”, 2006, Lester R. Vough, Extension forage crops specialist, Department of Natural Resource Sciences and Landscape Architecture, University of Maryland, E. Kim Cassel, information resource management specialist at South Dakota Cooperative Extension Service, Scott M. Barao, Extension livestock specialist at the Department of Animal and Avian Sciences, University of Maryland

6. „Nitrate and nitrite poisoning in livestock”, Dr. Sarah Robson, Regional Animal Health Leader, Animal & Plant Biosecurity, Wagga Wagga, februarie 2007, State of New South Wales

7. „Clinical Veterinary toxicology”, Konnie H. Plumlee, 2003, St. Louis,Missouri

8. „Plants and Growing Conditions which are Susceptible to High Nitrate Concentrations”, Gary L. Kilgore, extension specialist, Kansas State University, Crops & Soils, Southeast

9. „Nitrate Poisoning of Livestock”, Christopher D. Allison, Cooperative Extension Service, College of Agricultural, Consumer and Environmental Sciences, revizuit mai 2012, New Mexico State University