Istoria controlului financiar în Olanda

1.Scurt istoric al sistemului de control public intern (CPI)

1.1.Punctul de plecare

1.1.1. Sectorul public olandez: predominant descentralizat - elaborarea politicilor predominant centralizata

Sistemul public olandez este predominant descentralizat, bazandu-se pe traditia istorica.

Guvernele regionale (provinciile) si guvernele locale (municipalitatile) isi gestioneaza singure activitatea, aceasta incluzand gestiunea financiara independenta. Controlul extern este realizat de propriile consilii democratice. Supervizarea de catre guvernul central este limitata si indirecta. Cu toate acestea, elaborarea politicilor este predominant centralizata. Guvernul central stabileste obiectivele sociale si politice, instrumentele si bugetul, insa

implementarea politicilor este in mare parte descentralizata si revine guvernelor regionale si locale, precum si agentiilor externe.

1.1.2. Sistemul politic olandez: guvernul de coalitie

In sistemul politic olandez, parlamentul este in mod normal constituit din aproximativ

douasprezece partide politice. Dupa alegeri, unele partide vor forma - in principiu pe o

perioada de patru ani - un guvern de coalitie bazat pe o majoritate in parlament (peste 75 de

deputati). Noua administratie se bazeaza pe o intelegere de coalitie. Aceasta consta intr-o

enumerare a:

1. programelor de politici convenite;

2. constrangerilor fiscale (cadrul bugetar si conditiile obligatiilor fiscale):

- obiectivul intermediar (OI) pentru deficitul guvernamental general, bazat pe programul

de stabilitate bugetara al UE pentru Olanda (in prezent consta intr-o balanta structurala

EMU cu un deficit de maxim -0,5% la un plus de +0,5% din PIB si datoria EMU de maxim 60% din PIB);

- povara fiscala.

In cadrul primei adunari sau adunarii constituante a Consiliului Ministrilor, se va adopta o

hotarare cu privire la normele fiscale, necesare pentru respectarea constrangerilor fiscale. De

fapt, inceputul unei noi administratii coincide cu inceputul unui nou ciclu (de patru ani) al

Sistemului de Control al Managementului Financiar (SCMF).

1.2 Evolutia incepand cu mijlocul anilor 1980

In evolutia sistemului CPI olandez se pot identifica patru etape.

1.2.1. Consolidarea dreptului Parlamentului de stabilire a bugetului

Ministerul de Finante (MF) a jucat rolul principal, in stransa cooperare cu institutia

suprema de audit (ISA) si Comitetul pentru Buget al parlamentului (Camera a Doua). Se

impunea furnizarea mai buna si mai rapida catre parlament a informatiilor privind bugetele

anuale, rectificarile bugetare anuale si raportarile financiare (conturile financiare). In acest

scop, in perioada 1985-1995 s-au operat schimbari importante la nivelul guvernului central:

-Introducerea unui nou sistem de stabilire a bugetului si de contabilitate, bazat nu numai

pe fluxurile de numerar, ci si pe angajamente.

-Automatizarea si informatizarea sistemelor de contabilitate financiara.

-Consolidarea functiei financiare:departamentele pentru afaceri economice si financiare

(DAEF) din cadrul ministerelor au trecut de la o functie pur contabila la o functie vasta

de control financiar; directorii au devenit pe deplin responsabili de implementarea

politicilor si de gestiunea financiara, iar DAEF de respectarea ciclului de planificare si

control, controlul bugetar, notificarea politicilor, inclusiv notificarile privind eficacitatea,

eficienta si economia (cei trei E).

-Consolidarea functiei de audit: pentru fiecare minister s-a constituit propriul departament

de audit intern; departamentele de AI sunt responsabile pentru declaratia de asigurare

anuala privind regularitatea gestiunii financiare.

1.2.2. Reformele administratiei publice (RAP): de la inceputul anilor 1990

Ministerul Finantelor (MF) a jucat rolul principal.

-Crearea de (40, in prezent) agenitii interne pentru implementarea politicilor si

management operational. Agentiile interne sunt relativ independente in ceea ce

priveste executarea activitatilor de implementare a politicilor si de management

operational. Acestea sunt conduse si controlate pe principiile rezultatelor si calitatii;

folosesc sistemul contabilitatii de angajamente in locul sistemului combinat

angajamente-decontari in numerar. In ceea ce priveste finantarea activitatilor lor, nu

depind numai de mecanismul bugetar, ci pot apela si la o facilitate de imprumut interna

pentru investitii din cadrul Ministerului de Finante (trezoreria). Agentiile interne

functioneaza conform principiului politic al raspunderii depline asumate de catre

ministrul competent, la fel cum se intampla si in cazul departamentelor ministeriale

obisnuite.

-Crearea (cateva sute, in prezent) unor agentii externe conform legii. Agentiile externe

functioneaza conform principiului politic al raspunderii limitate a ministrului competent;

ministrul este raspunzator doar pentru sistemul de control si cadrul legal conform caruia

functioneaza agentia externa in cauza, insa nu si pentru operatiunile zilnice

desfausurate de agentie.

1.2.3. Managementul cheltuielilor publice (MCP): incepand de la mijlocul anilor 1990

Ministerul Finantelor (MF) a jucat rolul principal.

- Consolidarea controlului bugetar incepand cu anul 1994: politica fiscala bazata pe

prognoze economice structurale si aplicarea normelor bugetare bazate pe planuri cadru

pentru cheltuieli si venituri. Standardele bugetare practicate au la baza standardele UE

pentru balanta bugetara (deficitul EMU) si datoria EMU.

- Introducerea unui sistem de PPB (planificare, programare si bugetare) din anul 2000:

bugetele ministerelor sunt construite si prezentate in principal ca un buget de iesiri

(output) si, intr-o mai mica masura, ca un buget de intrari (input).

- Prezentarea legilor privind bugetul anual si prezentarea rapoartelor financiare anuale se

concentreaza mai mult pe rezultatele implementarii politicii (raspunderea privind

rezultatele). In cadrul legilor bugetului s-a introdus o agenda privind politicile, iar in

cadrul raportarilor financiare anuale un raport privind politicile relevante. Cu toate

acestea, parlamentul este din ce in ce mai interesat de informatiile privind personalul.

Prin urmare, exista presiuni politice pentru a se include mai multe informatii de intrare in

legile bugetului si raportarile financiare.

1.2.4. Reformele publice in domeniul managementului operational (RPMO): din 2007