Materii Prime Vegetale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Materii Prime Vegetale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Cap. 1 Importanta,ecologie
1.1 Importanta
1.2 Particularitati morfologice si biologice
Cap. 2 Tehnologia de cultura
2.1 Rotatia
2.2 Samanta
2.3 Semanatul
2.4 Plantarea rasadurilor in camp
2.5 Recoltarea
2.6 Dospirea si uscarea
2.7 Pastrarea recoltei
Bibliografie

Extras din document

CAP.1

1.1 Importanta

Tutunul este una din plantele agricole cu importanta specifica, frunzele acestei plante intrebuintandu-se in primul rand, in industria produselor pentru fumat (tigarete, tutun de pipa, etc).

Din frunzele varietatilor bogate in nicotina se prepara praful de tutun si apoi lesia sau zeama de tutun, un foarte valoros insecticide.

Frunzele de tutun constituie si materie prima pentru obtinerea nicotinei, substanta mult utilizata in industria farmaceutica. De asemenea din frunzele de tutun se poate obtine acid citric, care se afla in frunzele de tutun proaspete de mahorca in cantitate de 10- 15%.

Semintele de tutun contin 35- 40% ulei, care poate fi extras si folosit in alimentare si industrie.

Importanta tutunului este marita de faptul ca unele soiuri valorifica economic soluri cu potential productive redus, cum sunt solurile nisipoase, erodate sau alte soluri putin productive.

Pentru a reduce din efectele negative ale tutunului asupra organismului uman s-au creeat numeroase institutii, specializate de producere si industrializare, care, intre alte probleme, urmaresc staruitor producerea unei materii prime pentru tigarete al carei efect negativ asupra fumatorului sa fie redus la minim sau anihilat complet.

1.2 Particularitati morfologice si biologice

Tutunul apartine familiei Solamoceae, genul Nicotina L. Acest gen se caracterizeaza prin flori grupate in varful tulpinii in roceme compuse; florile sunt compuse din 5 sepale, 5 petale concrescute, 5 stamine concrescute la partea inferioara cu tutunul corolei, 2 corpele, ovarul superior, bilocular cu numeroase ovule. Fructul este o capsula cu un numar mare de seminte.

1) Radacina pivotanta, cu numeroase ramificatii laterale, aparatul radicular ajungand pana la 150- 200 cm adancime. Masa radacinii lor se afla raspandita in straturile superficiale ale solului

2) Tulpina inalta de 150-180 cm, erecta si ramificata la partea superioara

3) Frunzele sunt mari, sesile sau petiolate, mai mari spre partea inferioara a tulpinii si mai mici catre varf. Lungimea foilor este cuprinsa intre 5 cm ( la tutunurile orientale ) si 100 cm (la tipul Virginia). Forma limbului este diferita: rotunda, ovala, abovata, lanceolata, ascutita.

4) Florile au corola de culoare alba, roz sau rosie. Fecundarea este predominant autogama; cazurile de fecundare incrucisata se datoreaza interventiei insectelor.

5) Fructul este capsula biloculara, ce contine 2000-4000 seminte. O capsula poate produce de regula pana la o jumatate de million de seminte.

6) Semintele sunt mici, de 0,65- 0,80 mm lungime si 0,50- 0,65 mm grosime ovale sau aproape reniforme, de culoare cafenie avand o suprafata rugoasa. Samanta poate absorbi cu usurinta vaporii de apa din aerul inconjurator; de aceea samanta poate avea de suferit in timpul pastrarii, daca nu se iau masuri corespunzatoare. MMB este cuprinsa intre 80-110 mg, iar MH intre 38-52 kg. Un gram contine 10-14 mii de seminte.

Semintele tutunului contin 9% apa, 22- 25% substante proteice, 37- 58% substanta minerala.

Tutunul apartine familiei Solanaceoe, genul Nicotina L. si are in cultura, doua specii Nicotina tabacum L. ( tutunul obismuit ) si Nicotina Rustica L. ( mahorca ).

Sistematica: Din numeroasele specii ( circa 60 ) care compun genul Nicotiona ( grupate in subgenurile Rustica, Tabacum, si Petunoidis ) numai doua prezinta interes din punct de vedere agricol si industrial si anume Nicotiona tabacum L. ( frunze, seminte si petiolate ) si Nicotina rustica L. ( frunze petiolate ), ambele specii anuale, polimorfe, si cu aceeasi numar de cromozomi. La prima specie apartin toate formele de tutun pentru fumat ( de la tutunurile tari la tutunuri usoare ); la cea de-a doua specie apartine tutunul “cu miros puternic” foarte putin cultivat. In Romania se cultiva in exclusivitate specia N. tabacum.

Soiuri: Toate soiurile de tutun sunt grupate insa in mai multe tipuri, fiecare tip cuprinzand soiuri apropiate calitativ si chiar morfologic. Astfel se disting tipurile: oriental, semioriental, Virginia, de mare consum, Burley si Havana. Se grupeaza soiurile de tutun in : soiuri pentru tigarete superioare, soiuri pentru tigarete de calitate mijlocie si mare consum, soiuri pentru tigarete de calitate inferioara si de larg consum, si soiuri pentru tigari de foi

Soiurile de tip oriental sunt repartizate in regiunea dealurilor pana la 500m inaltime. Zonele verticale ale Oltenie ( soiurile Dragasani, Djebel ) cu acelea ale Moldovei si Dobrogeni ( Molovata ).

Soiurile de tip Virginia pe solurile nisipoase din Nord- Vestul Transilvaniei ( raionul Carei ), in Mures si pe solurile nisipoase din sudul Olteniei.

Soiurile pentru tigarete de mare consum (Ghimpati, Banat, Ialomita, Burley) in regiunile de ses si subcolinare ale Munteniei, in Banat si pe podisul Transilvaniei, pe soluri de fertilitate mijlocie.

Soiurile tigari de foi: Havana in partea centrala a Transilvaniei, iar Satmarean in Nord- Vestul Transilvaniei. Se cultiva ce soluri fertile, calde, cu destula umiditate

CAP 2

2 Tehnologia de cultura

2.1 Rotatia

Tutunul are insusirea de a se autosuporta. Totusi repetarea culturii mai multi ani duce la stricarea structurii si la inmultirea parazitiilor specifici. Atacurile virozelor si altor boli sunt frecvente cand tutunul revine prea des pe acelasi teren. Se excepteaza terenurile proaspat defrisate in care tutunul se poate cultiva 2-3 ani la rand, intrucat ele poseda o fertilitate naturala si sunt libere de parazitii specifici culturilor de tutun. In aceste conditii dau bune rezultate tutunurile pentru tigari de foi, nu insa cele orientale cau de tip Virginia. Se obtin insa rezultate cand tutunul urmeaza dupa cereale de toamna sau dupa rapita.

In rotatie nu trebuie sa intre floarea- soarelui si canepa intrucat se inmulteste un parazit comun pentru aceste plante Orabanche sp. care poate provoca pabube insemnate. La fel, nu sunt recomandabile plantele ce apartin familiei Solanaceae, cum sunt cartofii, tomatele, etc.

Dupa tutun se poate cultiva cu bune rezultate cerealele din grupa celor neprasite, atat de primavera cat si de toamna.

2.2 Samanta

Samanta de tutun pentru semanat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : puritate minima 94%, capacitate de germinatie minima 70%, lipsa din masa a semintelor de orahanche si cuscuta.

O deosebire importanta prezinta dezinfectarea semintei pentru semanat, pe aceasta cale putandu-se preintampina aparitia diferitelor boli ce se transmit pe seminte. Mai adesea se foloseste tratamentul semintelor inainte de semanat cu Criptodin sau alte fungicide ( un gram Criptodin la 10 g seminte ).

Samanta de tutun isi conserva cel mai bine capacitatea germinativa cand este pastrata la temperaturi sub 15o si la umiditate relativ foarte redusa, sub 60%.

Temperatura minima de germinatie a semintelor la soiurile de tutun cultivate in tara noastra este de 11- 12o, temperatura optima de 25- 28o, iar temperatura maxima 35-38o.

Fisiere in arhiva (1):

  • Materii Prime Vegetale.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI TIMISOARA FACULTATEA T.P.A