Metode de combatere ecologică a bolilor

INTRODUCERE

Prin boală se înțelege orice tulburare ce are loc în structura și funcțiile unui organism vegetal, care se manifestă prin modificări biochimice, fiziologice, citologice, histologice și anatomo-morfologice care afectează capacitatea de producție și de reproducere a plantei.

Factorii care determină apariția agenților patogeni (ce produc boli plantelor), la un loc sau separat pot provoca pagube în culturi și de aceea trebuie luate măsuri de prevenire și combatere adecvate pentru a limita aceste pagube.

Mulți ignoră aceste măsuri și renunță la combaterea eficace a bolilor și dăunatorilor care se înmulțesc necontrolat și contaminează legumele și cerealele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decât cele de sinteza.

Estimarea pierderilor medii la diferite culturi din zone geografice mai puțin industrializate dau valori variind între 25%-60 %. Dată fiind importanța acestor pierderi măsurile simple cum ar fi selecția sanitară, pot da creșteri de producție spectaculare în cazul patogenilor plantelor.

Impactul ecologic al substanțelor utilizate în protecția plantelor se manifestă foarte variat, de la poluarea mediului și regăsirea rezidiilor toxice în produsul finit, până la poluarea pânzei de apă freatică, apariția rezistenței la pesticide, cu influențe nefaste asupra sănătății populației.

Astfel, producția ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii de produse ecologice a consumatorilor, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri disponibile public care contribuie la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.

CAP. 1 PREZENTAREA DIFERITELOR ȘI MULTIPLELOR TULBURĂRI ȘI MODIFICĂRI PE CARE LE PRODUC BOLILE ÎN STRUCTURA ȘI FUNCȚIILE UNEI PLANTE

Factorii care determină apariția agenților patogeni (ce produc boli plantelor) și a unui număr mare de dăunatori sunt:

- temperaturile nefavorabile

- umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute

- fertilizare abundenta cu azot

- picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din spatii protejate, ploi abundente)

- managementul defectuos al buruienilor.

Cunoașterea tipurilor de boli și a naturii lor cauzale

Boală este denumirea generică a unor agenți (microorganisme) de natură infecțioasă, care tulbură starea de sănătate a organismelor vegetale. Din această categorie fac parte microbii (virusuri și bacterii) și ciupercile (fungi) parazite.

Virusurile sunt microorganisme de dimensiuni foarte reduse, caracterizate printr-un parazitism celular strict, care infectează sau provoacă boli (denumite viroze) la numeroase plante.

Bacteriile sunt, de asemenea, de dimensiuni microscopice și, în general, au un rol important în natură și agricultură. Unele, denumite saprofite, au rol esențial în circuitul azotului (bacteriile fixatoare de azot și nitrificatoare) și carbonului (bacteriile celulolitice și de putrefacție), altele (bacteriile fermentative) sunt folosite pe scară largă în industria alimentară, textilă, celulozei, farmaceutică și extractivă, în timp ce bacteriile parazite provoacă numeroase boli (denumite generic bacterioze) oamenilor, animalelor și plantelor.

Ciupercile sunt organisme uni- sau pluricelulare, foarte importante pentru agricultură. Alături de bacterii, acționează în procesul de mineralizare a materiei organice din sol. Alte ciuperci trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor lemnoase și ierboase, formând micorize, care îndeplinesc rolul perișorilor absorbanți. Multe ciuperci produc fermentații și se folosesc în industria alimentară, din altele se extrag antibiotice, iar altele sunt comestibile. Un număr relativ mare de ciuperci (fungi) sunt însă dăunătoare, deoarece provoacă infecții (micoze), contribuind la scăderea simțitoare a recoltelor agricole sau atentând la sănătatea animalelor sau a omului.

După cauzele care le produc bolile plantelor se împart în două mari categorii:

1. Boli neinfecțioase (fiziologice) provocate de acțiunea nefavorabilă a unor factori abiotici din mediul extern (umiditate, temperatură, lumină, carența de macro- și microelemente, etc.).

2. Boli infecțioase (parazitare) provocate de diferiți patogeni (prioni, virioni, virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci, antofite parazite).

Casificarea bolilor parazitare a plantelor se face în funcție de mai multe criterii, utilizarea cea mai mare având-o clasificarea după natura patogenului.

După acest criteriu, bolile infecțioase se clasifică astfel:

- viroidoze-boli provocate de viroizi;

- viroze - boli provocate de virusuri;

- micoplasmoze - boli provocate de micoplasme;

- richețioze - boli provocate de richeții;

- bacterioze - boli provocate de bacterii;

- micoze - boli provocate de ciuperci;

- antofitoze-boli provocate de antofite (plante superioare parazite cu sau fără clorofilă).

În funcție de evoluția procesului patologic în timp, bolile plantelor se

împart în două categorii:

- boli acute - cu o evoluție rapidă a procesului parazitar, producând în scurt timp moartea plantei, cum sunt bolile produse de: Pythium debaryanum,Corynebacterium michiganense pv. michiganense, Verticillium sp., etc.

- boli cronice-cu un proces parazitar de lungă durată, ce se desfășoară de-a lungul mai multor fenofaze din perioada de vegetație a plantelor, stânjenesc dezvoltarea acestora, influențează ritmul de creștere încetinindu-l, grăbesc apariția fenomenului de îmbătrânire a țesuturilor, adică apariția senescenței, scad capacitatea de producție și eventual grăbesc moartea plantei, dar nu o cauzează. Putem da exemplu bolile produse de: Gnomonia juglandis (sin. Gnomonia leptostyla), Nectria cinnabarina, etc.

Din punct de vedere al ritmului de propagare bolile plantelor se impart în:

- epifiții-boli care se răspândesc repede pe suprafețe mari, producând epidemii (ruginile grâului produse de speciile genului Puccinia, mana vițeide vie produsă de Plasmopara viticola).

- endemii-boli cu un areal limitat (râia neagră a cartofului produsă de Synchytrium endobioticum).