Metode de Determinare a Pesticidelor Organoclorurate

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Metode de Determinare a Pesticidelor Organoclorurate.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Pesticide. Generalităţi 3
Agrochimia Pesticidelor 3
Chimia Pesticidelor 5
Proprietăţile fizico-chimice ale pesticidelor 7
DDT 7
Detectorul cu captură de electroni (ECD) 9
Bibliografie 10

Extras din document

Pesticide. Generalităţi

Pesticidele sunt produse chimice (exceptând medicamentele) folosite pentru combaterea dăunătorilor plantelor și a produselor agricole stocate, precum şi pentru combaterea vectorilor biologici ai bolilor omului și animalelor. Dăunătorii includ microbi, plante sau animale care concurează cu omul pentru hrană, distrug proprietatea, difuzează boli sau reprezintă o calamitate.

Pesticidele sunt substanțe sau un amestecuri de substanțe ce conțin ingrediente biologic active împotriva dăunătorilor. Ingredientele biologic active sunt, în general, substanțe toxice cu potențial de degradare a mediului. Multe pesticide sunt toxice și pentru om. Din aceste motive producerea, ambalarea, depozitarea, transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege.

Agrochimia Pesticidelor

Pesticidele, în accepţiunea generală se împart în:

• chimice care sunt compuşi chimici cu efecte nefavorabile asupra insectelor, bolilor sau dăunătorilor plantelor de cultură;

• fizice, ca de exemplu iradierea ce provoacă sterilitatea la insecte;

• biologice, ca de exemplu preparatele de Bacillus thuringiens;

Pesticidele chimice sunt deci un bun exemplu de compuşi a căror aplicare este riscantă. Totuşi, principalul beneficiar al acestora este agricultura. Aici ele se aplică în scopul protecţiei plantelor în timpul vegetaţiei dar şi în scopul protecţiei plantelor după recoltare în mijloacele de transport şi depozite.

Pesticidele se caracterizează prin lipsa acţiunii selective; ele pot să provoace intoxicaţii acute oamenilor, mai ales celor care lucrează la producţia şi aplicarea lor.

De asemenea, sub influenţa pesticidelor, pe lângă insectele care distrug plantele în timpul vegetaţiei şi după recoltare, pot să piară sub influenţa pesticidelor şi albinele folositoare, iar la combaterea buruienilor pot să sufere chiar plantele a căror protecţie se urmăreşte. Asemenea situaţii sunt agravate de aplicarea incorectă a pesticidelor.

Termenul de pesticide cuprinde toate substanţele sau amestecurile de substanţe folosite pentru:

• prevenirea dezvoltării sau combaterea oricărui organism vegetal sau animal nedorit;

• reglarea creşterii plantelor, defolierea şi uscarea lor.

Aplicarea pesticidelor în agricultură, medicina veterinară, diferite industrii (textilă), gospodărie casnică şi ocrotirea sănătăţii populaţiei are ca scop îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a alimentelor, nutreţurilor şi produselor industriale, asigurarea lor în timpul păstrării faţă de dăunători şi boli, ocrotirea animalelor contra paraziţilor precum şi distrugerea insectelor şi altor transmiţători de boli la oameni şi animale. Lista acestor boli cuprinde: malaria, tifosul exantematic, ciuma, febra galbenă, filarioza, afecţiuni virotice ale creierului, febrele transmise de păduchi şi acarieni, febra de tranşee, amoebiazele, leischmaniozele, onchocercozisele, trypanosomiosisele, bolile papataci, frambezia, inflamarea conjunctivitelor, boala lui Chagas, rickettsiozele şi tularemia. În lupta cu aceste boli rolul cel mai important l-au avut insecticidele organoclorurate, iar dintre acestea DDT, folosite încă în continuare în anumite ţări.

În funcţie de destinaţia pesticidelor, acestea pot fi împărţite în următoarele grupe:

• zoocide – pentru combaterea dăunătorilor animali

o insecticide: combaterea insectelor;

o rodenticide: combaterea rozătoarelor;

o moluscocide: combaterea moluştelor;

o nematocide: combaterea nematozilor;

o larvicide: combaterea larvelor;

o aficide: combaterea afidelor;

o acaricide: combaterea acarienilor;

o ovicide: distrugerea ouălor de insecte şi acarieni;

• fungicide şi fungistatice, bactericide şi virocide: combaterea ciupercilor şi ciupercostaticelor;

• erbicidele: combaterea buruienilor;

• regulatori de creştere: mijloace care inhibă sau stimulează procese de creştere la plante:

o defoliante: mijloace de defoliere a plantelor;

o desicante: mijloace de uscare a plantelor înainte de recoltare;

o deflorante: mijloace de înlăturare a cantităţii excesive de flori;

• atractante: mijloace de ademenit;

• repelente: mijloace pentru respingere.

Pesticidele sunt aplicate sub diferite forme: prafuri, pulberi, granule, capsule, soluţii, suspensii, aerosoli, spume, gaze, vapori, paste, iar forma de utilizare este dictată de particularităţile dăunătorului combătut, considerentele tehnice şi economice ale aplicării preparatului.

Chimia Pesticidelor

Caracteristica toxicologică a pesticidelor diferă în funcţie de clasa structurală şi funcţională la care aparţin. Câteva clase sunt prezentate în continuare:

Insecticidele

Hidrocarburile organoclorurate cuprind compuşii ciclodienici: DDT, HCH, lindan, metoxiclor, Keltan, aldrin, dieldrin, clordan, endrin, endosulfan, heptaclor, Kelewan, toxafen. Trăsătura comună este afinitatea pentru ţesutul adipos şi o mare stabilitate. Pătrund în organismul omului prin piele, tubul digestiv şi căile respiratorii. Se acumulează în special în ţesutul adipos, ficat, creier, muşchi, rinichi şi inimă. Acţiunea toxică în intoxicaţiile acute se manifestă printr-o excitare iniţială puternică şi apoi paralizarea sistemului nervos central. În intoxicaţiile subacute apar perturbări ale auzului, dereglarea coordonării mişcărilor, atrofia ţesutului muscular, leziuni ale ficatului şi rinichilor. În prezent au fost scoase din uz în multe ţări.

Compuşii organofosforici sunt cel mai frecvent esteri ai acizilor: fosforic, tiono-, tiolo-, tionotiolo-fosforic şi pirofosforic:

-fosfaţi (clorfenwinfos, diclorfos, dimefox, fosdrin, fosfamidon, monocrotofos, triclorfon);

-tiofosfaţi (demeton-S);

-tionofosfaţi (bromofos, demeton, etilpirimifos, metilopirimifos, clortion, diazinon, fention, folition, paration, metiloparation, fenclorfos, fenitrotion);

-ditiofosfaţi (formotion, dimetoat, disulfoton, fostion, gution, malation, tiometon, metidation);

-tionofosfaţi (EPN).

Fisiere in arhiva (1):

  • Metode de Determinare a Pesticidelor Organoclorurate.doc