Metode extraeconomice de transmitere a proprietăților funciare

Principalele masuri extraeconomice, cu efecte directe in miscarea proprietatii funciare din agricultura, sunt reformele agrare si comasarea parcelelor. Acestea sunt definite ca masuri extraeconomice deoarece se desfasoara in afara pietei funciare, si nu se fundamenteaza pe categorii economice distincte, specifice.

Prin comasare se vizeaza consolidarea proprietatii gospodariilor taranesti prin unificarea parcelelor intr-un singur teren.

Tehnic, comasarea se realizeaza prin schimburi de parcele cu valori naturale si economice apropiate intre proprietarii situati in raza de cuprindere a aceleiasi localitati sau in localitati invecinate. Schimburile trbuie sa se infaptuiasca in mod democratic in cadrul unei burse locale de terenuri. Efectul direct si neconditionat al comasarii este reducerea gradului de faramitare pe parcele a exploatatiilor agricole taranesti.

Intr-un context mai larg, comasarea este o masura extraeconomica ce determina, alaturi de reformele agrare, miscarea proprietatii funciare. Dar, spre deosebire de reforme, prin comasare se infaptuieste consolidarea suprafetelor si nu dispersarea acestora. Prin urmare, comasarea reprezinta primul pas pe care politica agrara ar trebui sa-l intreprinda in directia consolidarii proprietatii funciare, atat de dispersata astazi in peisajul agicol romanesc.

In planul politicilor economice si al configurarii deciziei politice pentru sustinerea performantelor din agricultura, o importanta deosebia trebuie acordata si relatiilor dintre organizarea teritoriului si comasarea parcelelor. Relatiile dintre acestea sunt de la intreg la parte, deoarece organizarea creeaza oportunitati multiple pentru aplicarea proiectelor de sistematizare si amenajare a infrastructurii vetrelor de sate si centrlor de productie, precum di protectia solului contra eroziunii. In acelasii timp, organizarea teritoriului vizeaza si comasarea parcelelor din aceeasi exploatatie agricola.

Dincolo de aspectele teoretice, importanta este adoptarea si dezvoltarea comasarii ca actiune majora de politica economica al carui scop este performarea gospodariilor taranesti.

In Romania, comasarea, abordata din perspectiva istoriei a inregistrat, sintetic, urmatoarele perioade de evolutie:

- Pana la primul razboi mondial, au fost comasate proprietatile funciare din peste 700 comune in Transilvania si aproximativ 20 in Basarabia.

- In perioada interbelica, comasarea, spre deosebire de anii anteriori, a fost subiect de abordare numai in plan teoretic si legislativ, nu si practic.

- In perioada comunista, comasarea a fost, in egala masura, rezultatul celor doua actiuni de politica economica: etalizarea si colectivizarea. S-au adoptat principii si reguli de comasare deosebite, originale prin continutul lor antidemocratic, fata de cele promovate in perioadele anterioare in Romania. Comasarea acestora in trupuri foarte mari, de ordinul a mii si zeci de mii de hectare, a fost posibila datorita preluarii fortate a terenurilor de la proprietarii de drept, lucru ce a generat gigantismul excesiv. Totusi, in plan organizatoric, castigurile au fost mari, deoarece noua configuratie a fermelor facea posibila aplicarea unor asolamente rationale. Ca urmare, trendul randamentelor pe hectar si cap de animal au fost constant crescatoare, cu oscilatii mici de la o perioada la alta

- In perioada postcomunista, prin recunoasterea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole, tabloul structurilor de proprietate si productie din agricultura romaneasca se reconfigureaza pe aceleasi coordonate ale perioadei de dupa cel de-al doilea razboi mondial.