Metode neconvenționale de inducere a variabilității somaclonale la vița de vie

Procesul esential, care a generat trecerea de la vita salbatica la vita cultivata, este variabilitatea naturala, care a permis omului sa aleaga vitele cele mai valoroase din flora spontana si sa le cultive in mod constient (TARDEA si colab., 1995).

Soiurile de vita de vie sunt mai vechi decat oricare alte soiuri ale speciilor de plante domestice, unele perpetuandu-se in timp, din antichitatea greaca sau romana pana astazi. Aparitia mutatiilor, selectia si inmultirea vegetativa a plantelor, purtatoare de mutatii au constituit factorii diversificarii genetice in cadrul formelor cultivate, diversitate amplificata mai tarziu de intensificarea crescanda a lucrarilor de creare de soiuri noi. Numeroase soiuri s-au raspandit in diferite tari si regiuni ale globului, aparand clone sau selectii extrem de asemanatoare intre ele, denumite diferit, in timp ce alte soiuri vechi s-au pierdut, ne mai fiind inmultite (SESTRAS, 2004).

Studiul soiurilor de vita de vie a constituit o preocupare a oamenilor de stiinta inca din antichitate. Studiile ampelografice ajuta la aprecierea valorii soiurilor dupa criterii unice, la compararea caracterelor si insusirilor sortimentului cultivat, la evitarea confuziilor dintre unele soiuri apropiate si eliminarea numeroaselor sinonimii. In decursul veacurilor, metodologia folosita la descrierea soiurilor s-a perfectionat continuu, pe masura acumularii de noi cunostinte si a progreselor realizate in alte domenii. La inceput, majoritatea ampelografilor au folosit metoda descrierii botanice a organelor vitei de vie. Astfel, se lua in considerare, in special, caracterele de specie: frunza, bobul si strugurele, aceste elemente fiind mai usor de sesizat.

In stadiul actual, ampelografia considera ca descrierea botanica este incompleta, fiind necesara si studierea influentei conditiilor ecologice si de cultura asupra variabilitatii caracterelor morfologice si a insusirilor agrobiologice si tehnologice. Cercetarile efectuate la vita de vie au stabilit centrele genetice de formare a genului Vitis si apartenenta soiurilor la anumite grupe ecologo-geografice. La soiurile cu origine certa se cunosc parerile diferitilor ampelografi privind momentul cand acestea au fost introduse in productie sau semnalate in literatura de specialitate.

De asemenea se fac aprecieri asupra provenientei si modului de aparitie la soiurile aparute si fixate pe cale vegetativa. In cazul soiurilor cu origine necunoscuta sau incerta se mentioneaza date referitoare la vechimea in cultura a soiului, ipoteze cu privire la provenienta, raspandire (POENARU, 1970). In ameliorare, identificarea soiurilor in primele stadii de dezvoltare este extrem de dificila, elementele caracteristice soiului aparand in mod treptat, in anii urmatori. La prima aparitie, unele organe cum ar fi carceii si inflorescentele sunt slab dezvoltate devenind, apoi, tot mai tipice pe masura trecerii anilor (ARDELEAN, 1986). De asemenea, in cazul portaltoilor, metodele ampelografice de identificare nu pot fi folosite decat in plantatiile de portaltoi, nu si dupa altoire.

Capitolul I

METODE NECONVENTIONALE DE CREARE

A VARIABILITATII LA VITA DE VIE

1.1. Variabilitate somaclonala. Cauze si frecventa de aparitie

Vita de vie este una dintre principalele culturi horticole raspandite in toata lumea. Multe cultivare apartinand unui numar mic de specii ale genului Vitis au fost comercializate in ultimele secole, dar industria necesita noi cultivare cu grad marit de rezistenta si productivitate. Metodele