Metodica Producerii Materialului Săditor la Măr

Pepiniera este exploatarea horticolă specializată în producerea materialului săditor din speciile fructifere: pomi, arbusti fructiferi, căpşuni.

Factorii în funcţie de care se amplasează pepiniera

Pepiniera se amplasează, pe cât posibil, în centrul zonelor pomicole pe care le deserveşte, lângă un drum principal şi aproape de o gară, pentru a uşura expedierea materialului săditor.

Terenurile pentru pepinieră trebuie să fie orizontale sau cu pante până la 6%, uşoare, cu textură lutoasă sau luto-nisipoasă, profunde, structurate, fertile, permeabile, cu reacţie neutră sau slab acidă (pH=6,5 – 7), cu apă freatică la adâncimi de peste 1,5 – 2 m. De regulă se amplasează în zone cu suma precipitaţiilor medii anuale cuprinsă între 500-700 mm.

Se cer terenuri adăpostite de vânturi şi se impun perdele de protecţie, deoarece altoii în câmpul II, în perioada mai.iunie, cresc rapid, cu frunze mari, iar lemnul insuficient copt poate fi desbinat de vânturi. Pe cât posibil, temperatura medie anuală în zona pepinierei să fie cuprinsă între 8,5 – 110C, cu minime care să nu scadă sub -250C, fără îngheţuri târzii de primăvară.

Sectoarele pepinierei

În pepiniera pomicolă există următoarele sectoare:

- şcoala de puieţi în asolament de minim 4 ani(4 sole);

- şcoala de butaşi, de asemenea în asolament de 4 ani;

- marcotiere – 2 sole;

- şcoli de pomi (2 – 3 câmpuri), în asolament de 5 ani (5 sole),

- drajoniere, în asolament de 5 ani,

- plantaţii producătoare de ramuri altoi – 2 sole;

- plantaţii de seminceri;

- drumuri şi alei, clădiri tehnologiceşi grup social, cel mult pe 3 – 4% din suprafaţa

totală.

Şcolile de puieţi şi de butaşi se amplasează pe cel mai bun teren al pepinierei şi

cel mai apropiat de sursa de apă.

Marcotierele durează, de regulă, 10 – 12 ani şi, de aceea, se repartizează de la

început încă o parcelă de rezervă. Cer teren uşor, apropiat de sursa de apă.

Şcolile de pomi şi drajonierele se amplasează pe suprafaţa rămasă, fără să se renunţe la calităţile terenului cerute în general pentru pepiniere.

Plantaţiile producătoare de ramuri altoi se fac, de regulă, aproape de sediul sectorului de cercetare. Ele ocupă suprafeţe mici, se plantează des la 3 – 3,5 m între rănduri şi 1-2 m pe rând şi se menţin într-un sistem de înierbare între rânduri, cosiri repetate şi lucrarea solului pe rând pe o bandă de 1 m, sau erbicidate.

Producţia de ramuri altoi începe din anul I după plantare şi poate fi de 10 000 ramuri altoi, până la 25 000 buc., în funcţie de soi, ajungând în anii V – VI la peste 100 000 buc./ha, cu câte 10 ochi pe ramură.

Plantaţiile mamă de seminceri se înfinţează şi se întreţin la fel ca livezile pentru producerea de fructe. Distanţele de plantare sunt de 4×3 m.

Organizarea interioară şi pregătirea terenului

Parcelarea interioară a pepinierei se face prin marcarea şi bornarea sectoarelor, iar în cadrul fiecărui sector a solelor din asolament.

În şcolile de puieţi sau în marcotieră, cu sola mai mică de 5 ha, parcelele interioare se delimitează cu dimensiuni de 25/100 m şi 50/100 m, deci în suprafeţe de 2500 m2, respectiv 5 000 m2.

În câmpurile de altoire şi formare, parcelele au 50/200 m şi 100/200 m, adică suprafeţe de 1 – 2 ha.

Pregătirea terenului în pepinieră. Aceasta vizeză în toate sectoarele teren fertil, bine mărunţit, curat de buruieni şi tratat contra buruienilor, dăunătorilor şi bolilor. Aceste deziderate se materializează prin:

1. Amplasarea pepinierei pe sola culturilor de păioase, care părăsesc terenul în luna

şi nu sunt transmiţătoare de boli virotice şi alţi dăunători.

2. După recoltarea culturii de păioase urmează administrarea cu gunoi de grajd

fermentat (30 – 60 t/ha), în funcţie de fertilitatea terenului, 300 kg superfosfat şi 140 kg sare potasică, apoi şi insecticidul recomandat de laboratoarele de protecţia plantelor; se încorporează toate sub o arătură de vară la adâncimea de circa 18 cm.

3. În jurul date de 1 august începe desfundatul terenului la adâncimi de 45 – 60 cm

pentru: câmpul I, marcotiere, şcoli butaşi, livezi producătoare de ramuri altoi şi seminceri şi la 30 – 35 cm pemtru şcolile de puieţi.

4. După desfundat terenul se discuieşte – lucrare ce se repetă, astfel încât să se

epuizeze toată rezerva seminţelor de buruieni.