Microbiologie - Erwinia

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Microbiologie - Erwinia.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domenii: Agronomie, Biologie

Cuprins

CUPRINS 2
1. ERWINIA TRACHEIPHILA 3
2. DISTRIBUŢIE 4
3. SIMPTOME 4
4. BIOLOGIE 5
5. RĂSPÂNDIRE 6
6. MANAGEMENT 7
6.1 controlul non-chimic 7
6.2 control chimic 8
7. ERWINIA PYRIFOLIAE 9
BIBLIOGRAFIE 11

Extras din document

1. ERWINIA TRACHEIPHILA

veştejirea bacteriană a curcubitaceelor (patogen al plantei)

Autori:

Stephen A. Ferreira, Extension Plant Pathologist

Rebecca A. Boley, Educational Specialist

Department of Plant Pathology, CTHR

University of Hawaii at Manoa

GAZDE

Gazele preferate a E. Tracheiphila sunt în familia curcubitaceelor (speciile sălbatice şi cultivate), din care cucubitaceele sunt “cea mai susceptibilă gazdă, urmată de pepene roşu, squash, şi dovleac” (Agrios, 1978). Pepenele galben, oricum, este extrem de rezistent la boala bacteriană. Watterson et al. (1971) a testat 14 pepeni galbeni şi a găsit că fiecare a fost susceptibil pentru patogen atunci când plantele au fost în primul stadiu de recoltă, dat plantele inoculate la al 10-lea stadiu nu au arătat simptoame de boală bacteriană, de asemenea izolările acestei plante au indicat că bacteria a fost încă prezentă.

E. tracheiphila este raportată ca atacând gazdele non-curcubitacee, i.e. porumb (Bach, 1980), dar aparent fără pierderi semnificative. Golden rod (Solidago nemoralis Ait. Şi A. altissima L.) şi iarba johnson (Sorghum halepense L.) sunt cunoscute ca gazdă pentru E tracheiphila peste iarnă, deşi aceste gazde nu arată simpltomele bolii bacteriene (Bassi, 1982; Staub şi Peterson, 1986).

2. DISTRIBUŢIE

E. tracheiphila se găseşte prin Statele Unite, de asemenea este mult mai severă în Est. de asemenea se găseşte în Europa de nord şi centrală, Africa de Sud şi Japonia.

3. SIMPTOME

Veştejirea bacteriană apare mai întâi ca lăsarea sau ofilirea uneia sau a unor frunze de pe butuc, urmată de veştejirea întregii tulpini, apoi tulpina plantei se veştejeşte, moare şi apoi se usucă. Simptoamele dezvoltate arată mai mult în plantele mai puţin acceptabile sau sub condiţii nefavorabile. În loc de veştejirea rapidă, aceste plante pot arăta creştere redusă sau / şi înflorire excesivă şi lăstărire (Agrios, 1978).

Un bun test pentru diagnostic pentru vestejirea bacteriană, în special pentru castravete şi unele squash, dar mai puţin sigur pentru pepenele roşu (MacNab et al., 1983), este de a examina stemele suspecte infectate. Se taie stemul şi se presează între degete până când picăturile de must apar la suprafaţa tăiată. Se atinge de vârful cuţitului mustul şi se îndepărtează uşor. Planta este pozitivă pentru veştejirea bacteriană dacă tăieturile delicate sunt extinse pentru mai mulţi centimetri (Agrios, 1978; MacNab et al., 1983).

E. tracheiphila este cunoscută ca invadând squash-ul şi cauza daune interne în timpul depozitării. Fructul se coace la interior cu o mică sau deloc aparenţă. După câteva luni în depozitare, exteriorul suprafeţei poate arăta pete negre sau pete care se unesc şi se lărgesc. În adiţie squash-ul infectat devine ţintă primă pentru invazia microorganismelor mucegai – moale (Agrios, 1978).

Fisiere in arhiva (1):

  • Microbiologie - Erwinia.DOC