Microbiota din sol și relațiile care se stabilesc între grupele de microorganisme

INTRODUCERE

Cu toții știm care este domeniul de studiu al biologiei. Biologia studiază viața. Acesta este un termen definit în sens foarte larg și vast din toate punctele de vedere. Ei bine biologia studiază viața și nu numai, ea are menirea să studieze tot ceea ce poate influența mai mult sau mai puțin viața. Deci tot ceea ce este viu este influențat de o parte fără viață și cu toții am studiat asta încă din clasele primare: biotopul și biocenoza ca parte integrantă dintr-un ecosistem.

Deci am putea spune, biologia nu se rezumă doar la ceea ce este viu, ea patrunde în adâncimea lucrurilor, deoarece biocenoza nu poate supraviețui fără un biotop. Ca parte integrantă din biotop, este și solul. Aparent solul pare a fi ceva nesemnificativ și asta în viziunea unui om de rând și nu în viziunea unui biolog.

Biologul vede în sol mai mult decât o masă de substanță de o anumită natură: fertilă sau nu, consistență, culoare, etc. Biologul vede în sol un bun mediu de viață pentru microorganisme, animale, plante,etc. În plus între aceste organisme și sol se creează relații de interdependență, relații absolut indispensabile pentru vietățiile de acolo. De asemenea solul participă la o serie de circuite esențiale în natură.

Se pare că solul este o resursă esențială și foarte complexă a cărui valoare o ignorăm totuși foarte mult. Legislația UE nu abordează toate amenințările în mod cuprinzător, iar unora dintre statele membre le lipsește legislația specifică privind protecția solului.

De mai mulți ani, Comisia Europeană dezvoltă propuneri pentru politica solului. Dar mai multe state membre le privesc ca fiind controversate, iar dezvoltarea politici a fost blocată. Ca urmare, solul nu este protejat la fel de mult ca alte elemente cruciale, precum apa și aerul.

În cele ce urmează voi prezenta un studiu foarte important și care mi-a făcut placere să îl abordez deoarece am aflat lucruri interesante și vital de utile despre sol și relația acestuia cu grupele de viețuitoare, circuitele la care participă solul și nu în ultimul rând relația omului adică a factorului antropic cu solul.

Ca biolog pot să afirrm că îmi pasă de sol, de existența de acolo și voi încheia cu câteva versuri care să vă răscolescă lăuntrul și cu câteva curiozități:

,, Solul, o mână de humă ce viața în sine abundă,

Imense particule, ce se scurg într-o clepsidră și totuși

Ființa umană din el e sculptată, plăpândă,

Mai poate a-ndura atâtea, din partea celor ce-i datorează întruparea?

Sau s-așteptăm cât de curând răzbunarea.’’

Știați?

-Solul este rezultatul unui proces istoric îndelungat, care se formează sub influența factorilor naturali și activități omului,

-Solul apare ca rezultat al interacțiunilor îndelungate între aer și pământ și între plante și animale “un corp istoric natural, format din rocă prin influența simultană a factorilor fizici, chimici și biologici”. (D.Pamfil și O.Henegariu,1996).

CAPITOLUL 1

1.1 SOLUL CA MEDIU DE VIAȚĂ PENTRU MICROORGANISME.

Solul reprezintă rezultatul evoluției materiei minerale inerte, care prin diverse procese complexe, a devenit mediu de viață pentru microorganisme și plante. Condițiile de viață oferite organismelor prezente se modifică în permanență, astfel că pe măsura evoluției atât flora cât și fauna, microorganismele în general, sunt din ce în ce mai numeroase și mai diferite. Factorii ecologici (apa, aerul, căldura, substanțele minerale (nutritive) și substanțele organice (fiziologic active), sărurile nocive, acizii și ionii toxici etc., „selecționează organismele” colonizatoare. Solul, rezultatul final al procesului de solidificare în care rolul esențial l-a avut factorul biologic, a devenit el însuși un mediu de viață, care însă este continuu transformat, oferind organismelor edafice situați noi de viață. (V.Bunescu și colab.,1994).

Solul este rezultatul unui proces istoric îndelungat și care se formează sub influența factorilor naturali și ai activității omului. Dintre factorii naturalii fiind de menționat: natura rocii-mamă, climatul zonei, vegetația, relieful și vârsta solului. Factorii menționați nu pot fii considerați niciunul unic sau preponderent în formarea solului, deoarece acționează simultan. (D.Pamfil și O.Henegariu,1996).

Calitatea fundamentală a solului, se datorează proprietăților lui specifice, care îl deosebesc de toate celelalte corpuri ale naturii. Astfel ,solul se caracterizează printr-o compoziție foarte complexă, constituind un sistem polidispers de natură organo-minerală.(V.Ghidra,2004)

Solul poate asigura condiții favorabile pentru creșterea, dezvoltarea și înmulțirea microorganismelor și plantelor care, la rândul lor contribue la formarea și fretilizarea solului.

Pentru a oferii condițiile vitale, optime microorganismelor care îl populează, solul trebuie să îndeplinească unele condiții chimice și fiziologice, care se pot realiza fie prin fenomene naturale, fie prin dirijarea lor de către om prin diferite metode de întreținere și exploatare a solului.(Buscot 2005).

Prezența microorganismelor în sol este influențată în primul rând de condițiile staționale ale mediului. Cele care trăiesc continuu în sol, se adaptează la condițiile staționale specifice. Aceste condiții staționale ale solului depind în mare măsură de natura solului (compoziția lui granulometrică) și de tipul de sol (a stadiului său de dezvoltare). Aceste condiții particulare ale solului, colaborate cu acțiunea factorilor ecologici, contribue hotărâtor la aprecierea activității populației din sol și a structurii ei.(D.Pamfil și O.Henegariu,1996).