Moraxella

Moraxella

Familia Neisseriaceae

Această grupă de bacterii este formată din familia Neisseriaceae şi din două genuri neîncadrate.Familia Neisseriaceae cuprinde patru genuri: Neisseria,Branhamella,Moraxella şi Acinetobacter.Primele două cuprind specii patogene pentru om şi nu prezintă interes pentru microbiologia alimentelor, ultimele două nu cuprind specii patogene pentru om, dar fac parte din microflora de contaminare a unor produse alimentare,fiind incluse în asociaţii microbiene ca Pseudomonas– Moraxella- Acinetobacter.Din cele două genuri neîncadrate, numai speciile din genul Paracoccus pot fi întâlnite uneori pe alimente.

Cele patru genuri ale familiei Neisseriaceae se deosebesc pe baza caracterelor din următorul tabel.

Neisseria Branhamella Moraxella Acinotobacter

Forma celulelor cocoidă cocoidă Bastonaşe umflate în perechi sau lanţuri scurte Bastonaşe în faza exponenţială şi coci în faza staţionară

Diviziune în : două planuri două planuri un plan un plan

Dezvoltarea în medii simple V - V +

Sensibilitatea la penicilină + + + -

Oxidaza + + + -

Nitrat-reductaza - sau V + V -

G sau C% 47-52 40-45 40-46 39-47

Genul Moraxella

Bacteriile din genul Moraxella au formă de bastonaşe foarte scurte şi umflate, cu dimensiuni de 1,0-2,5 microni, deseori semănând cu cocii, obişnuit aşezate în perechi sau lanţuri scurte.În unele culturi, forma celulelor este foarte uniformă, în altele, pleomorfă, cu variaţii de mărime şi aspect şi cu apariţia de filamente sau lanţuri lungi.Pleomorfismul este favorizat de lipsa de oxigen şi de temperaturile mai mari decat cea optimă.Unele specii sau tulpini formează capsulă,altele nu, Gram negative, imobile, asporogene, strict aerobe, de obicei oxidază şi catalază pozitive. Au metabolism respirator şi nu necesită cerinţe speciale pentru dezvoltare. Nu produc indol, AMC şi H2S.Nu folosesc hidraţii de carbon. Pot folosii ca sursă de carbon şi sursă de energie un numar limitat de acizi organici, alcoolici şi aminoacizi. Sunt foarte sensibile la penicilină.

Creştere şi dezvoltare

Temperatura optimă de dezvoltare este de 32-35 grade C, iar pH-ul optim 7-7,5.Cele mai multe specii se dezvoltă bine pe agarul cu sânge, pe care formează colonii foarte mici ( < 1 mm, rar 3 mm ), cu sau fără zonă de hemoliză în jur, în funcţie de specie.Lichefiază sau nu serul coagulat.

Bacteriile din genurile Moraxella şi Branhamella sunt foarte asemănătoare fenotipic şi genetic, motiv pentru care s-a propus unificarea lor într-un singur gen. Singurul motiv pentru care au rămas ca genuri separate au fost morfologia lor deosebită: forma de bastonaşe la Moraxella şi de coci la Branhamella.

O caracteristică ce defineşte actualul gen Moraxella este incapacitatea de a forma acid din glucoză.Există însa unele specii bacteriene care prezintă toate celelalte caractere ale genului Moraxella, numai că sunt zaharolitice, pe care unii autori le-au propus să fie incluse în acest gen. Această propunere nu a fost acceptată, asemenea bacterii fiind neîncadrate încă.Se pare că multe din acestea aparţin genului Flavobacterium.

Bacteriile din genul Moraxella se întalnesc ca epifite pe mucoasele (respiratorie superioară, conjuctivală ) omului şi animalelor cu sânge cald şi pe produsele alimentare, la care în anumite condiţii împreună cu alte grupe de bacterii, produc fenomene alterative.

Specii cunoscute

Subgenul Branhamella cuprinde: Moraxella catarrhalis, Moraxella caviae, Moraxella cuniculi, Moraxella ovis.

Subgenul Moraxella cuprinde: Moraxella atlantae, Moraxella bovis, Moraxella caprae, Moraxella equi, Moraxella osloensis.

Moraxella bovis

Gazda receptivă şi infecţia naturală: la bovine, produce cheratoconjunctivita. În ţara noastră, microbul a fost izolat pentru prima dată de Volintir în 1971.

Surse de izolare: secreţii conjunctivale, material reclat din ulcer cornean.

Examen microscopic direct: în frotiul din materialul purulent sau în materialul reclat din ulcere corneene colorate prin metoda Gram, se observă diplobacili deseori cocoizi, intra- sau extracelulari, Gram negative.

Condiţii de cultivare: pentru izolare,însămânţare pe agar cu sânge socolat, pH 7,2-7,5, dă cele mai bune rezultate.Germenul se dezvoltă bine şi pe agar cu sânge,agar cu ser,bulion cu sânge. Temperatura optimă este 36 grade C.