Noutăți în contabilitatea românească - armonizarea cu standardele internaționale de contabilitate

ASPECTE PRIVIND PROCESUL DE ARMONIZARE CONTABILĂ DIN

ROMÂNIA

Armonizarea contabilă internatională este procesul prin care regulile sau normele nationale, diferite de la o tară la alta, uneori divergente, sunt perfectionate pentru a fi făcute comparabile. Până acum un sfert de secol, contabilii nu numai că vorbeau în limbi diferite sau utilizau limbaje diferite, dar, de asemenea, ei dădeau interpretări diferite aceloraşi evenimente şi tranzactii. Astăzi, cuvântul de ordine pentru majoritatea specialiştilor contabili din toate tările lumii este "internationalizarea". De fapt, contabilitatea internatională s-a născut din preocupările de armonizare internatională a regulilor şi practicilor contabile.

De-a lungul timpului s-au manifestat anumite temeri legate de necesitatea şi utilitatea aplicării Standardelor Internationale de Contabilitate la nivel national, ştiut fiind faptul că influentele economice, culturale, sociale şi-au pus amprenta asupra filozofiei, doctrinei şi politicilor nationale de contabilitate.

O serie de argumente hotărâtoare în favoarea Standardelor Internationale de Contabilitate se referă la accentuarea globalizării economiilor nationale şi a integrării pietelor financiare şi sistemelor informationale. Prin urmare, atragerea capitalului international se va baza şi pe oferta de informatii relevante, inteligibile şi, mai ales, comparabile, ofertă elaborată într-un limbaj contabil universal înteles. Standardele Internationale de Contabilitate răspund acestor cerinte.

Armonizarea contabilă este o necesitate ce emană din cerinţele utilizatorilor de situatii financiare. Investitorii şi analiştii financiari trebuie să înţeleagă situaţiile financiare ale firmelor străine ale căror acţiuni ar dori să le cumpere. Aceştia ar dori, de asemenea, să poată să compare situaţiile financiare ale unor firme localizate în ţări diferite şi să se asigure că informaţiile sunt relevante şi autentificate prin auditare. De asemenea, firme care doresc să acceadă pe anumite pieţe naţionale de capital vor fi obligate să elaboreze situaţii financiare care să corespundă practicilor din ţara respectivă. Avantajele utilizării Standardelor Internaţionale de Contabilitate sunt resimţite mai pregnant de firmele care doresc să aibă acces la finanţare internaţională (prin acceptarea propriilor titluri de valoare la cotaţiile pieţelor internaţionale de capital). Un alt grup implicat în armonizarea contabilă este cel al companiilor multinaţionale de contabilitate. Numeroşi clienţi ai acestor firme au cel puţin o filială sau sucursală într-o altă ţară. Prin urmare, elaborarea, consolidarea şi auditarea situaţiilor financiare ale acestor companii ar genera costuri şi respectiv onorarii mai reduse, o dată cu armonizarea contabilă.

La nivelul autorităţilor fiscale există proceduri complicate cu privire la impozitarea veniturilor/profiturilor obţinute în străinătate, datorită metodelor diferite de determinare a bazei de impozitare în ţările de realizare. Prin urmare, armonizarea ar reprezenta un avantaj şi pentru guvernele naţionale, care ar putea urmări şi controla mai uşor operaţiile companiilor multinaţionale.

Cel mai important obstacol în calea armonizării îl constituie dimensiunea diferenţelor actuale privind practicile contabile naţionale. Aceste diferenţieri merg până la "rădăcina" problemei: modul de producere a informaţiei contabile. O altă chestiune este legată de naţional/naţionalism. La nivel naţional pot exista reticenţe cu privire la acceptarea compromisurilor legate de schimbarea practicilor naţionale, pentru a "semăna" cu cele ale altor ţări. Această reticenţă se manifestă nu numai la nivelul unei ţări ci şi la nivelul unei firme, care se teme că-si va pierde suveranitatea. O altă preocupare legată de Standardele Internaţionale de Contabilitate se referă la temerea că nu vor fi capabile de a răspunde schimbărilor de circumstanţ ă sau atitudine, la nivel naţional (conversia situaţiilor financiare ale entităţilor externe prin metoda curentă sau metoda temporală, pentru consolidarea de grup). Cu toate acestea, armonizarea contabilă caştiga teren iar Standardele Internaţionale de Contabilitate işi întăresc tot mai mult poziţia în Europa, atât în ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi în ţările foste comuniste.

Programul de armonizare contabilă din România a prins viaţă în 1997, o dată cu primele încercări de a ne circumscrie unei contabilităţi de inflaţie. Numeroase critici au subliniat puternicul caracter fiscalist al informaţiilor contabile raportate şi îndepărtarea de la esenţa şi fondul operaţiilor economice care trebuiau oglindite în bilanţ. România a avut cel puTin două motive importante de a demara acest program de armonizare: primul este legat de necesitatea atragerii de investiţii străine şi al doilea de integrare în Uniunea Europeană.

Startul oficial în cursa "Standarde Internaţionale de Contabilitate versus legislaţia contabilă naţională" a fost dat în 1999, o dată cu publicarea OMF 403/1999 "Reglementările contabile armonizate cu Directiva a 4-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale". Ulterior a apărut o nouă reglementare legislativă - OMF 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate - care completează şi clarifică o parte din problematica armonizării contabile romaneşti. Începând cu exerciţiul financiar 2006, rămân în afara prevederilor acestor reglementări întreprinderile mici şi mijlocii, care vor aplica prevederile IAS, dar într-o formă simplificată.