Nutritia Cartofului

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Nutritia Cartofului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Subiectul discuţiei în referatul de faţă îl face cultivarea cartofului. Cartoful este considerat ca o a doua pâine a omului, deşi nu este luat în cultură de foarte mult timp la noi în tara si in Europa. Continutul chimic al tuberculilor de cartofi este foarte valoros din punct de vedere alimentar, cuprinzand atat substanae nutritive, cat si vitamine. Trebuie remarcat faptul cǎ vitamina C nu este distrusǎ imediat prin fierberea tuberculilor si ca atare poate fi folositǎ aproape integral de cǎtre organismul uman.

Continutul tuberculilor de cartofi

Denumirea componentelor Continutul

% mg la 100g

substantǎ proaspǎtǎ Specificǎri

Substantǎ uscatǎ 20-30

Substante extractive fǎrǎ azot 13-27 - Din care peste 90% amidon

Proteine brute 1-3,7

Grǎsimi 0,1-0,2

Celulozǎ 0,5-1,5

Cenusǎ 0,8-1,6

Zaharuri 0,7-1,0 - Din care circa: 40% monozaharide si 60% dizaharide

Solaninǎ - 3-7 Cand depǎseste 20mg, gustul este amar iar cartofii devin otrǎvitori

Vitamina C - 13-32

Vitamina A, B1, B2, - cantitǎti mici

Observatii – Tuberculii de cartof cu un continut de solaninǎ mai mare de 20mg la 100g substantǎ proaspǎtǎ nu trebuie sǎ fie consumati nici de cǎtre oameni si nici de animale. Cantitatea cea mai mare de solaninǎ se aflǎ in zona de sub coaja tuberculilor si in jurul mugurilor. Deasemenea, creste continutul de solaninǎ cand tuberculii sunt lǎsati sǎ inverzesacǎ la lumina.

Prezentand o importantǎ deosebitǎ in alimentatie, in industrie (din circa o tonǎ de tuberculi se produc 140kg amidon, sau 100kg dextrinǎ, sau 95 litri de alcool de 40grade), precum si in furajarea animalelor, cartoful s-a rǎspandit mult in culturǎ in ultimele decenii, atat in Europa cat si in alte continente. Cele mai mari productii de cartofi se obtin in tǎrile cu conditii pedoclimatice favorabile acestei specii cum ar fi Germania, Olanda, Rusia, Polonia si chiar Franta

Importanta NPK pentru cartof

Trebuie cunoscute bine cerintele si nevoile plantelor de cartof fatǎ de factorii de mediu, deoarece nesatisfacerea acestor pretentii sau satisfacerea unora dintre ele are consecinte negative grave si ireversibile privind realizarea productiei de tuberculi. Printre multitudinea de factori care influneteazǎ productia de cartofi (cǎldura, lumina, umiditatea,solul, aerul) se numarǎ si elementele nutritive.

Consumul de elemente nutritive, din sol, de cǎtre plantele de cartof pentru a produce o tonǎ de tuberculi este de: 10kg s.a. N, 3kg s.a. P2O5 , 14kg s.a. K2O , 5kg s.a. CaO, 4 kg s.a. MgO. Asigurarea corespunzatoare cu elemente nutritive, prin fertilizǎri, constituie un factor important in vederea obtinerii unor productii superioare atat cantitativ cat si calitativ. Rolul elemntelor se materializeazǎ prin influentele lor specifice. Azotul asigurǎ o dezvoltare rapidǎ a masei foliare, lucru de care planta de cartof are nevoie pentru dezoltarea unor tuberculi de calitate, influentand prin mǎrirea suprafetei de contact cu atmosfera si inlesnind astfel fotosinteza. Fosforul prezintǎ importantǎ pentru inrǎdǎcinarea rapidǎ si puternicǎ, precum si pentru formarea unui numǎr mare de tuberculi. Potasiu influenteazǎ sinteza azotului, micsoreazǎ transpiratia, influenteazǎ calitatea tuberculilor.

Deficiente de nutritie la planta de cartof

În ceea ce priveste asigurarea culturilor de cartof cu elemente nutritive existǎ unele deficiente. Atat insuficienta cat si excesul de elemente nutritive au consecinte grave privind calitatea si cantitatea productiei de cartofi.

Carenta de azot se evidentiazǎ prin cresteri slabe, frunze clorotice (mai ales cele bǎtrane) care cad usor datoritǎ translocǎrii azotului in frunzele mai tinere ale plantei, celelalte organe ale plantei (inflorescenta, tuberculii, semintele), raman nedezvoltate. Plantele au frunzele de culoare verde inchis cu nervurile roscate, limb foliar mic. Frunzele de la bazǎ sunt mortificate, tulpina este scurtǎ si subtire, rǎdǎcina este foarte lungǎ, in raport cu lǎstarii dar putin ramificatǎ.

Excesul de azot determinǎ o crestere prea bogatǎ a aparatului vegetativ care reduce acumularea substantelor de rezervǎ, stanjeneste inflorirea, prelungeste perioada de vegetatie, tuberculii formeazǎ tesuturi laxe si cu un continut redus de substantǎ uscatǎ, ceea ce reduce rezistenta la boli si pǎstrare. Plantele au culoare verde -inchis, crestere buiacǎ, fructificare slabǎ si coacere intarziatǎ. Cea mai gravǎ consecintǎ a unei nutritii excesive de azot, este acumularea acestuia sub formǎ mineralǎ in tuberculi.

Fosforul prin functiile sale multiple in plantǎ, influenteazǎ favorabil cresterea, inflorirea, fructificarea, precocitatea si calitatea cartofilor. Carenta de fosfor se manifestǎ prin cresteri slabe, frunze de culoare verde-inchis, apoi albǎstrui iar mai tarziu capǎtǎ nuante purpurii violacee pe partea inferioarǎ. Acestea cad devreme. Tulpina este insuficient dezvoltatǎ, la fel si sistemul radicular.

Fenomene ale excesului de fosfor se intalnesc rar in productie.

Potasiul influenteazǎ intreg organismul vegetal prin asimilatia celorlalte elemente, sinteza hidratilor de carbon, retinerea apei in complexul coloidal, cu efecte favorabile asupra rezistentei la conditiile de stres. Potasiul tempereazǎ efectele negative ale excesului de azot.

Carenta de potasiu scade mult productia. Pe frunze apar pete clorotice, la inceput mici, intre nervuri, mai pronuntate cǎtre marginea frunzelor, apoi se mortificǎ. Frunzele au in final coloratie galben-brun, dublatǎ de o masivǎ mortificare. Plantele capǎtǎ o infǎtisare vestejitǎ. Cresterea sistemului radicular este stanjenitǎ.

Fisiere in arhiva (1):

  • Nutritia Cartofului.doc