Parcul Național Călimani

REZUMAT

Existenţa unor întinse suprafeţe de ecosisteme naturale, abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn au fost obiectivele principale ale creării Parcului Naţional Călimani.

Parcul acoperă aproape în întregime Masivul muntos Călimani care este situat în partea de NV a grupei centrale a Carpaţilor Orientali între cursul superior al Mureşului şi Depresiunea Dornelor. Accesul în parc este facilitat de prezenţa unor drumuri şi căi ferate, dar principalul punct de plecare din N este staţiunea Vatra Dornei.

Unicitatea sa reiese din faptul că aici se află cel mai mare masiv vulcanic din Romania, precum şi un crater vulcanic cu un diametru ce atinge 10 km şi incinta fostei Exploatări Miniere Călimani a cărei peisaj selenar pierde pe zi ce trece în lupta sa cu natura, vegetaţia din zonă acaparând aici, treptat, metru cu metru dezastrul natural produs de inconstienţa umanã. Tot aici mai există şi rezervaţia geologică denumită "12 Apostoli", unică prin formaţiunile sale geologice şi are ca scop ocrotirea peisajului, a florei şi a faunei alpine, reprezentate prin numeroase specii rare.

Cuvinte cheie: rezervaţie geologică, floră, faună, vulcan, ape minerale,

În partea de sud-vest a judeţului Suceava se întind munţii Călimani cu ramificaţii spre nord, până în albia râului Dorna. În ansamblu, aceştia urcă în trepte dinspre sud spre nord până la o altitudine de peste 2100 m. La limita bazinelor Dorne¬lor ei se continuă printr-un abrupt, coborând pe pante mai mari prin numeroase obcine, ce închid între ele bazinele hidro¬grafice aproape paralele, cu ape ce curg spre nord, în Bistriţa. Masivul Călimani, măreţ edificiu vulcanic cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2, revărsat pe aproape 60 km de la vest la est, este cuprins în totalitate de parcul naţional.

În mezozoic, apele mării cretacice ocupau actuala regiune. La începutul terţiarului (paleogen), întreaga regiune co¬respundea golfului marin al Bîrgăului, legat de acel al Ma¬ramureşului, în a doua parte a terţiarului (neogen) au avut loc câteva puternice erupţii, separate între ele prin perioade de linişte, care au dus la apariţia actualului masiv imprimându-i trasăturile de bază, acum circa 55 milioane de ani, Călimanii fiind deci cei mai tineri munţi din ţara noastră. În ultima parte a terţiarului şi în cuaternar s-a instalat glaciaţia, evidenţiată în prezent prin existenţa calderelor pe partea de nord a celor mai înalte piscuri. Calderele glaciare tipice de pe versantul bucovinean sînt pe Răcitiş, la o altitu¬dine de 1900 m; ele erau acoperite, cu circa un milion de ani în urmă, de gheţari ce se întindeau pe distanţe de pînă la 3 km.

Marele crater lărgit în urma exploziilor repetate, modelat de gheţari, avalanşe, torenţi şi factori meteorologici, a fost pe parcurs străpuns de afluenţii râului Neagra Şarului, căpătînd aspectul actual. Relieful Călimanilor se caracterizează prin prezenţa unor terase mari, dispuse în trepte, evidenţiind curgerile succesive de lavă. Manifestările post-vulcanice sunt reprezentate prin depuneri de sulf nativ, limonit şi prin izvoare carbogazoase.

Versanţii au aspecte foarte variate – Negoiu Unguresc, Pietrosul, cu relief alpin total deosebit în comparaţie cu restul lanţului vulcanic, reprezintă partea cea mai importantă a Călimanului , o creastă cu o lungime de peste 4 km, şi cu înalţimile cele mai mari. Către nord-vest, Pietrosul se continua prin Pietrele Roşii (1705 m), 12 Apostoli (1760 m) - figuri zoo şi antromorfe „sculptate" de intemperii in decursul vremii, deosebit de interesante, constituite din fragmente de lava cimentate.

Geologul Emil Butnaru, care a descoperit în anul 1961 peşterile deosebit de interesante pe care le-a denumit „gro¬tele Luanei" formate în rocile vulcanice denumite „vulcano-carst", explică formarea peşterilor datorită aglomeratelor şi tufurilor vulcanice aşezate peste curgerile de lavă, în mai multe cicluri ce corespundeau exploziilor vulcanice, fiind aco¬perite cu orizonturi de silice şi de oxizi de fier. În crăpăturile apărute cu ocazia stabilizării depozitelor de aglomerate şi cenuşă au pătruns apele în subteran, iar porozitatea lor a permis, ulterior circulaţia , apelor. Apa a îmbibat şi alterat rocile şi, cu timpul, după îndepărtarea particulelor fine şi a cenuşei, dar mai ales după tasarea depozitelor afânate şi slab cimentate, s-au format mici goluri care au accentuat circulaţia subterană şi transporturi de material. Prin prăbuşirea con¬tinuă a tavanelor, golurile se măreau. Orizonturile mai rezistente s-au menţinut însă, stabilizând tavanele, iar circula¬ţia apelor a dus la apariţia depunerilor de nisip, caolin, anhidrit şi oxizi de fier.

Stalactitele, stalagmitele şi draperiile „metalice" din aceste peşteri s-au format prin concreţionarea limonitului dizolvat în apele de infiltraţie şi depus geleficat, consolidate prin eva¬porarea apelor. Grotele descoperite au dezvăluit o lume mi¬rifică cu forme bizare şi fantastice.

Izvoarele limpezi, cu apa foarte rece, bogată în substanţe minerale, îşi croiesc drum prin roca vulcanică, urmând un traseu radial din şi înspre calderă. Singurul lac din Călimani este Iezerul (Rezervaţia Lacul Iezer din Călimani), format prin baraj natural şi de unde îşi aduna apele pârâul Puturosul.