Parvoviroza canină

Parvoviroza este cauzată de parvovirusul canin. Acest virus este extrem de contagios și se poate transmite prin contactul direct cu alt câine infectat sau indirect, prin contactul cu un obiect contaminat (bol cu apă, lesă, zgardă, haine). Transmiterea parvovirusului canin se mai poate face prin strănut, prin obiectele linse de câinele infectat sau prin fecale contaminate.

Virusul afectează tractul gastrointestinal al câinilor, iar cele mai afectate zone sunt stomacul și intestinul subțire, unde distruge celulele, afectează absorbția substanțelor nutritive și perturbă bariera intestinală. În cazul puilor de câine, parvoviroza poate afecta măduva osoasă și țesuturile limfopoietice, iar uneori poate afecta și sănătatea inimii.

Parvovirusul este rezistent la căldură și frig, umiditate, aer uscat și poate supraviețui în orice tip de mediu pentru timp îndelungat. Virusul persistă și pe mici cantități de fecale ale unui câine infectat și se poate transmite unui câine sănătos.

Parvoviroza este o boală gravă care duce la slăbirea sistemului imunitar în cazul cățelușilor, producând scăderea nivelului de celule albe din sânge. Astfel, este redusă capacitatea organismului de a lupta cu alte infecții bacteriene secundare care pot apărea ca rezultat al deteriorării intestinelor.

Pe pielea și blana câinelui, virusul poate supraviețui pentru cel puțin o lună, iar în aer liber, timp de câteva luni și chiar până la un an.

Tipuri de parvoviroză

Parvoviroza canină se poate manifesta în două moduri:

La nivelul sistemului digestiv - este cea mai întâlnită formă a parvovirusului canin și se manifestă prin apariția varsaturilor, diareei, scăderii în greutate și lipsei poftei de mâncare;

La nivel cardiac - este o formă mai puțin întâlnită și se manifestă prin insuficiență cardiovasculară și respiratorie, fiind frecventă în rândul puilor de câine (sub opt săptămâni); în unele cazuri poate fi fatală.

Ce câini sunt expuși parvovirozei

Cei mai predispuși la infecția cu parvoviroză sunt puii de cățel care au între șase săptămâni și șase luni. De regulă, cei care au până în șase săptămâni încă au anticorpi primiți pe cale maternă, atât timp cât mama cățelușilor a fost vaccinată anterior.

Severitatea bolii poate varia, iar cei mai afectați sunt, de regulă, puii de cățel. În cazul în care, pe lângă parvoviroză, mai există și o altă infecție sau parazit, atunci boala poate fi mai severă. În ceea ce privește rasele de câini, există unele în cazul cărora riscul de a dezvolta această boală este mai mare.

Acestea sunt: Rottweiler, Pinscher Doberman, Springer Spaniels englez, Labrador Retriever, Staffordshire Terrier american și câinii din rasa ciobănesc german.

Atât puii, cât și câinii adulți sunt contagioși în primele 4-5 zile de când au fost expuși la virus. Totuși, această perioadă nu corespunde întotdeauna și cu manifestarea primelor simptome. Astfel, animalele pot fi contagioase cu mult înainte ca stăpânii să își dea seama că sunt bolnave.

Care sunt simptomele parvovirozei canine

Parvoviroza canină este o boală periculoasă, iar cu cât este depistată din timp, cu atât cresc șansele ca aceasta să fie tratată corect și să nu apară alte complicații.

Diaree și scaune cu sânge

Vomă

Apatie

Febră

Deshidratare

Pierdere în greutate

Anorexie

În cazul parvovirozei canine de la nivelul sistemului digestiv, virusul împiedică absorbția substanțelor nutritive, ceea ce duce la apariția deshidratării la câine și la manifestarea stării de oboseală din cauza lipsei de proteine și vitamine. Țesutul din jurul gurii și al ochilor capătă o nuanță roșiatică, iar inima începe să bată mai repede. În unele cazuri, câinii afectați de parvovirus pot suferi de hipotermie (temperatură scăzută), chiar dacă un simptom comun este febra.

De asemenea, episoadele frecvente de vomă și diaree pot duce la deshidratarea rapidă a organismului, la deteriorarea intestinelor și a sistemului imunitar, cauzând șocul septic.