Extras din referat
În grupa plantelor oleaginoase se găsesc specii de plante care au capacitatea de a acumula ulei în diverse organe în proporţie de 17 – 67 %.
Aceste specii sunt ierboase sau arborescente, anuale sau perene şi aparţin unor familii botanice diferite.
După utilizarea lor plantele din care se obţin ulei se împarte în:
1. Plante tipice pentru ulei:
- rapiţa; - măslinul;
- susanul; - şofrănelul;
- ricinul; - floarea soarelui;
- crambele; - inul pentru ulei;
- camelina - perila;
- soia - lalemanţia
- alune de pământ
2. Plante cu utilizare mixtă:
- soia, alunele de pământ pentru obţinerea de ulei şi proteine;
- bumbacul, cânepa şi inul pentru fibre cultivate pentru obţinerea de fibre şi în secundar ulei din seminţe;
- cereale – porumbul şi sorgul ca alimente şi obţinerea de ulei;
- dovleacul – miezul pentru furaj, iar seminţele pentru extragerea uleiului.
Uleiul se acumulează în diverse părţi ale plantelor:
- sămânţă: susan, rapiţă, soia, ricin, mac, muştar, şofrănel, porumb, sorg;
- în fructe: măslinul şi palmierul;
- în tuberculi: migdale de pământ.
În mod obişnuit, turtele (şroturile) rămase de la extragerea uleiului au cantităţi mari de substanţe proteice care de cele mai multe ori (excepţii cele care conţin alcaloizi sau glucozinolaţi în cantităţi mari), se folosesc pentru nutreţuri combinate: floarea soarelui, soia, arahide, mac, rapiţa, etc.
Formarea şi acumularea substanţelor grase de rezervă este un proces complex de fotosinteză strâns legat de:
- intensitatea şi frecvenţa luminii;
- capacitatea plantelor de a valorifica energia luminii solare
(indicele foliar).
Particularităţile uleiurilor vegetale
Uleiurile vegetale sunt esteri ai acizilor graşi saturaţi (palmitic şi stearic) şi nesaturaţi (oleic, linoleic, linolenic, arahidonic, ricinoleic,etc) cu glicerină.
Prin esterificare cu glicerina rezultă gliceridele corespunzătoare fiecărui acid gras saturat sau nesaturat:
- linoleina; - ricinoleina
- linolenina; - arahidina;
Acizii graşi liberi, nelegaţi, dau indicele de aciditate cu valori
mari la uleiurile provenite din seminţele nematurizate complet.
Gradul de sicativitate sau indicele de iod este dependent de raportul între acizii graşi saturaţi şi cei nesaturaţi.
Domeniul de utilizare a uleiurilor vegetale:
- fabricarea margarinei – prin hidrogenarea uleiurilor;
- obţinerea linoxinului – prin oxigenarea acidului linolenic
principiu care stă la baza obţinerii lacurilor şi vopselelor;
- fabricarea cauciucului – combinarea uleiurilor sicative cu sulful;
- lubrefianţi şi combustibil pentru motoarele cu ardere internă (uleiul de rapiţă şi de ricin şi chiar floarea soarelui);
-fabricarea fibrelor artificiale (rilsanul – ricinul).
După valoarea indicelui de iod (cantitatea de iod fixată de 100 g ulei), uleiurile vegetale se împart în uleiuri sicative, nesicative şi semisicative (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1
Clasificarea speciilor de plante oleaginoase după valoarea indicelui de iod (Gh.Bâlteanu, 1974)
Plantă Indicele de iod Grupa de sicativitate
Perila
Lalemanţia
In
Cânepa 181 - 206
162 - 203
168 - 192
140 – 169
Uleiuri sicative
Macul
Floarea soarelui
Şofrănelul
Soia
Susanul
Bumbacul 131 – 143
119 – 144
115 – 155
107 – 137
103 – 112
101 – 117
Uleiuri semisicative
Rapiţa
Ricinul
Măslinul
Arahidele 94 – 112
81 – 86
78 – 95
90 – 103
Uleiuri nesicative
Preview document
Conținut arhivă zip
- Plante Oleaginoase.doc