Plante tropicale - maghiranul

Maghiranul (Majorana hortensis) este o planta aromatica din ce in ce mai utilizata in bucataria internationala. Traditia condimentului provine inca din antichitate, din tarile bazinului mediteranean. Frunzele lui contin uleiuri eterice cu un miros specific, usor mentolat. Se regasesc ca ingredient de calitate in retetele cu legume, carne de vita, carne de pui sau peste. Maghiranul este o planta perena cu tulpini inalte,patrate,de culoare rosiatica.Frunzele sunt ovale,de culoare verde inchis si cu nervuri paternic reliefate.Atat frunzele cat si tulpinile sunt dotate cu glande.Florile sunt mici,de culoare lila,grupate in ciorchini desi.Fructul consta in patru boabe.Toate partile costituente ale maghiranului sunt paterni aromate.

Aspectul maghiranului este de tufa, inalta de 40-80 de centimetri, in functie de conditii. In general, romanii il cultiva in ghivece, deoarece planta este sensibila la frig si toamna trebuie mutata in casa. Cei care doresc sa il cultive in gradina il utilizeaza ca planta anuala, in ansambluri de plante aromatice, alaturi de cimbru, menta, cimbrisor, marar, patrunjel, oregano, rozmarin, salvie.

Inmultirea maghiranului

Maghiranul se inmulteste si prin seminte. Ele sunt foarte mici, iar atunci cand le semeni in rasadnita exista riscul ca plantele sa rasara neuniform, cu zone foarte aglomerate unde plantele se vor dezvolta prea lent sufocandu-se reciproc. Pentru a evita acest lucru, amesteca-le cu rumegus sau cu un nisip foarte fin si imprastie cu grija amestecul, cat mai

uniform in rasadnita. In acest fel vei obtine o rasarire uniforma pe toata suprafata solului.

Solul din rasadnita trebuie sa fie foarte bine afanat, un sol greu care face crusta la suprafata va impiedica rasarirea plantutelor. Rasadnita nu trebuie tinuta in lumina puternica, are in schimb nevoie de caldura. Rasadurile de maghiran ajung la 4-5 cm intr-o perioada de 40-45 de zile si se pot transfera apoi in gradina sau in ghivece.

Cum cultivam maghiranul

Maghiranul are nevoie de un sol nisipos, cu pH usor acid, de aceea se poate incorpora in pamantul de gradina un amestec de turba si nisip. Se poate cultiva prin insamantare directa si obtinere de rasad.

Sfat: semintele maghiranului sunt foarte mici, iar atunci cand semanam exista riscul ca plantele sa rasara neuniform, cu zone foarte aglomerate unde plantele se vor dezvolta prea lent sufocandu-se reciproc. Pentru a evita acest lucru, semintele se amesteca foarte bine cu rumegus sau cu un nisip foarte fin si se seamana acest amestec prin imprastiere. In acest fel vom obtine o rasarire uniforma pe toata suprafata solului.

Solul in care se seamana trebuie sa fie foarte bine afanat, un sol greu care face crusta la suprafata va impiedica rasarirea plantutelor. Amestecul de seminte si nisip sau rumegus se imprastie cat mai uniform (Nu se ingroapa!). Rasadnita nu trebuie tinuta in lumina puternica, are in schimb nevoie de caldura. Rasadurile ajung la 4-5 cm intr-o perioada de 40-45 de zile si se pot transfera in gradina sau in ghivece.

In gradina el se poate planta atat in cuiburi (2-3 fire la un loc) sau separat, si se poate alterna cu alte plante aromatice (busuioc, cimbru, marar,cimbrisor). Zona in care realizam acest strat trebuie sa fie una bine insorita. Printre tufe, putem aseza bolovani de rau sau chiar stanci de mici dimensiuni, iar printre plante putem aseza un strat subtire de pietris, nisip sau margaritar. Dincolo de efectul estetic, acest strat are rolul de a impiedica aparitia buruienilor si de a mentine o umiditate constanta in sol.