Politica Agrară Comună

Capitolul 1. Lansarea PAC.Obiective si principii

Intensificarea schimburilor comerciale, specializarea si diviziunea muncii in interiorul Europei au un impact asupra inegalitatilor regionale, asupra somajului si a veniturilor inegale ale populatiei.Inca de la inceput, Europa a luat hotararea de a amortize efectele acestor schimburi.Aceasta conceptie se afla la originea politicii agricole commune, a politicii regionale si a anumitor elemente ale politicii sociale.

Principalii factori ce au determinat includerea agriculturii in procesul de integrare prin aplicarea unei politicii comune au fost :

• diversitatea politicilor agricole nationale

• disparitatile structurale si randamentele scazute in agricultura europeana

• importanta politica a agricultorilor

• contextul international

1.1.Argumente in favoarea PAC

a)Diversitatea agricultorilor si a politicilor agricole europene

In toate tarile europene, inclusiv cele mai liberale (Marea Britanie), agricultura a antrenat interventii publice.Ea a fost considerata in Europa Occidentala un sector de importanta strategica, intim legat de ansamblul economiei, cu rol esential in asigurarea securitatii alimentare, in lansarea, finantarea si stabilizarea cresterii economice, in conservarea mediului rural si ecologic.Dificultatile de transformare structurala, modul specific in care se produce alocarea resurselor ca urmare a particularitatilor cererii si ofertei, starea sociala precara a agricultorilor, rigiditatea in transformarea exploatatiilor si schimbarea specializarii, generate, mai ales, de radacinile adanci ale modului traditional de existent in comunitatea rurala, sunt alte argumente in favoarea sustinerii publice a agriculturii.

Din analiza agriculturii si politicilor agricole a tarilor care au semnat Tratatul de la Roma rezulta si a doua concluzie relevanta in argumentarea PAC :eterogenitatea agricultorilor tarilor membre si predominanta exploatatiilor familiale de mica dimensiune care nu permiteau o productivitate ridicata si nu puteau face fata concurentei libere prin deschiderea pietelor.Plasarea agriculturii in afara procesului de constituire a pietei comune, sau in regim de libera concurenta prin deschiderea pietelor nationale, ar fi condus la o marginalizare si la un declin accelerat al acesteia in tarile slab performante ; pe planul intergrarii, tarile dispunanad de un sector agricol cu pondere importanta in PNB si in ocuparea fortei de munca (Franta,Italia) ar fi fost dezavantajate in raport cu ceilalti parteneri, cu atat mai mult cu cat si domeniul industrial era mai putin competitiv.Agricultura s-ar fi transformat, prin dezechilibrele antrenate, intr-o sursa sigura de intarziere a procesului de intergrare a CCE, daca nu chiar de diluare intr-o simpla zona de liber schimb.

Necesitatea de a gestiona in comun sustinerea publica a agriculturilor tarilor member si de a diminua inegalitatile cele mai profunde, prezentand ridicate riscuri de dezintegrare, este evidenta.Includerea agriculturii in piata comuna si adoptarea unor mecanisme puternic integratoare nu putea fi decat benefica.Multi ani s-a dovedit chiar a reprezenta punctul in jurul caruia a gravitat procesul vest-european de integrare regionala.

b)Factorii politici si contextul international

Procesul de integrare in Europa a demarat pe axa Paris-Bonn prin complementarietatea productiei de carbune si otel intre Franta si Germania.Pozitia avantajoasa a Germaniei, datorata superioritatii comparative in domeniul industrial, trebuia compensata printr-o serie de concesii facute Frantei, pentru a putea mentine cuplul de interese franco-german, nucleu si « motor » al integrarii europene.Avansul industrial si comercial al Germaniei aducea acesteia avantaje nete prin eliminarea taxelor vamale in interiorul CCE.Industria franceza si unii dintre politicienii francezi au fost, din acest motiv, refractari la ideea constituirii unei piete comune.In acest context, PAC nu a insemnat, dupa unii specialisti, decat o compensatie oferita Frantei.Ea nu putea veni decat prin agricultura,domeniu in care Franta dispunea de avantaje raportat la parteneri.Altfel spus, «PAC a fost creata ca un fel de afacere intre francezi si germani. CEE trebuia sa promoveze liberul schimb industrial pentru a place Germaniei si adopta o politica agricola comuna pentru a place Frantei »1 De altfel, modelul de interventie adoptat avea la baza sistemul francez al interventiilor publice fara a fi, insa, in opozitie cu cel german.

c)Un alt factor politic il reprezinta importanta politica a agricultorilor si a intereselor agricole.La formarea CEE, regula in materie de politica agricola era interventia in organizarea pietelor agricole nationale.O lunga perioada de protectie a condus la formarea unui curent agrarianist puternic.In multe tari existau partide si miscari politice agrariene, avand drept scop ridicarea venitului agricultorilor, stabilizarea populatiei rurale, apararea exploatatiei de tip familial.Mentinerea exploatatiilor de dimensiune mica si mijlocie a fost ideea dominanta a politicilor agricole, sustinuta de convingerea ca agricultura reprezinta un mod de viata promovand valori ce se impun fi pastrate.

d)Contextul international este un alt factor determinant al includerii agriculturii in procesul integrarii pri adoptarea unei politici comune.

Importatoare neta de produse agricole, Europa era dependenta, din punct de vedere al securitatii alimentare, de exterior si in special de SUA, ca principal partener cel putin pentru Germania si Italia.Crizele alimentare succesive, consecintele celor doua razboaie mondiale asupra agriculturii in Europa au facut din autoaprovizionarea alimentara un obiectiv esential al politicilor agricole.In toate trile europene, modernizarea si restructurarea agriculturii s-au impus, astfel, si ca o conditie pentru cresterea contributiei acesteia la schimburile externe si pentru diminuarea dependentei economice fata de SUA ca principal rival comercial.

In concluzie, integragrea europeana nu se putea realiza fara agricultura.Art.38 al Tratatului de la Roma stipula : » Piata comuna cuprinde si agricultura si comertul cu produse agricole.Prin produse agricole se intelege produsele solului, cresterea animalelor si pescuitul, ca si produsele de prima transformare aflate in raport cu acestea ».2

1.2.Obiectivele si principiile PAC

Prin Politica Agricola Comuna, tarile membre si-au dorit atingerea urmatoarelor obiective :

1.cresterea productivitatii in agricultura, promovarea progresului tehnic, asigurand dezvoltarea rationala a productiei agricole si utilizarea optima a factorilor de productie, indeosebi a muncii ;

2.asigurarea unui nivel de viata echitabil populatiei agricole, in special prin ridicarea venitului individual al celor ce lucreaza in agricultura.