Politica Agricolă Comună

POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ

1.1. Necesitatea unei politici agricole comune

Spatiul european a fost conceput imediat dupa al doilea razboi mondial pen­tru economii înca dominant agricole si pentru care autonomia alimentara consti­tuia o preocupare centrala. Din aceasta cauza, politica agricola comuna a devenit prima axa a constructiei comunitare ajungând sa absoarba pâna si astazi mai mult de jumatate din bugetul Comunitatii.

Iata câteva argumente care au stat la baza crearii politicii agricole comune:

-Activitatea agricola nu poate fi comparata cu alte activitati eco-nomice. Productia din acest domeniu provine din mai multe sectoare si depinde de influente climatice si cicluri biologice care duc la fluctuatii considerabile în ceea ce priveste productia si care sunt greu de prevazut si de controlat în ciuda tuturor progreselor tehnice.

-Greutatile întâmpinate în încercarile de a echilibra productia agri-cola, coroborate cu cererea constanta de hrana, ar putea duce la mari fluctuatii de preturi în cadrul Uniunii, daca nu ar exista masuri de reglare a pietei. Asemenea masuri au fost introduse pentru a preveni ca aceste variatii de pret sa fie impuse atât producatorilor, cât si consuma-torilor.

-Fara protectia corespunzatoare la granite, variatiile de preturi pe piata ar face sa scada preturile comune si ar duce, astfel, la mutari de pro-ductie.

-În plus, din cauza numarului ridicat de regiuni mai putin favorizate, masurile pentru diminuarea deficientelor structurale sunt cu atât mai necesare, în scopul mentinerii nivelului de productie si a populatiei. În aceste zone, agricultura este cea mai importanta activitate econo-mica. Fara masuri de genul acesta, productia s-ar restrânge la zonele cele mai favorizate.

-Dezvoltarea rurala a fost dintotdeauna un obiectiv important al pol-iticii comune europene. Preocuparea pentru îmbunatatirea conditiilor economice si sociale a locuitorilor din mediul rural, dezvoltarea insti­tutiilor corespunzatoare si protejarea mediului înconjurator în care acestia traiesc este motivata printre altele de faptul ca 50% din populatia UE locuieste în mediul rural, care reprezinta 80% din teritoriul Co­munitatii.

1.2. Concepte de baza privind politica agricola

A. Situatia angajatilor din agricultura

Aproximativ 8 milioane de oameni din UE sunt angajati permanent sau temporar în domeniul agricol. Împreuna cu sectoarele industriale adiacente, cel agroalimentar este unul dintre sectoarele care acapareaza una din cele mai mari ponderi de forta de munca în majoritatea statelor membre.

Numarul celor angajati în domeniul agricol variaza considerabil de la tara la tara. În Regatul Unit, de exemplu, numai 1,9% din totalul populatiei active lucreaza în agricultura, fata de 19,9% în Grecia.

B. Contributia agriculturii la Valoarea Adaugata Bruta

Ca si numarul angajatilor din sectorul agricol, contributia agriculturii la VAB se diferentiaza apreciabil în functie de fiecare tara. Aceasta contributie atinge 7,5% în Grecia, 4,8% în Irlanda, 3,0% în Spania, 2,7% în Italia, 0,8% în Finlanda si Germania si 0,6% în Suedia. Aceste procentaje arata numai în parte importanta agriculturii, caci avantajele acesteia, cum ar fi semnificatia ei pentru mediul înconjurator si contributia la ocrotirea peisajului, nu sunt evaluate pe piata si deci nu sunt incluse în estimarea rolului ei la VAB.

C. Productia agricola

Productia sectorului agricol variaza semnificativ din punct de vedere regional, în special datorita diferentelor climatice dintre statele membre ale UE. În timp ce în statele membre nordice predomina plantele de cultura, în statele din sud pomii fructiferi, legumele si vita de vie ocupa o pondere mai mare. În Olanda, Danemarca si Irlanda, produsele lactate si din carne au o importanta economica deosebita.

D. Marimea fermelor

Marimea medie a fermelor variaza între 4,5 ha (Grecia) si 70,1 ha (Regatul Unit). Marimea medie a unei ferme în UE ajunge la 17,4 ha.