Politici si Strategii Globale de Securitate Alimentara

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Politici si Strategii Globale de Securitate Alimentara.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

CUPRINS 2
1. POLITICILE AGROALIMENTARE 3
1.1. Politicile agroalimentare - definiţii 3
1.2. Politici agroalimentare - obiective 4
1.3. Politicile agroalimentare - componente 5
1.4. Politicile agroalimentare – echitate şi eficienţă 7
2. INSTRUMENTE SPECIFICE POLITICII AGROALIMENTARE 9
BIBLIOGRAFIA 16

Extras din document

1. POLITICILE AGROALIMENTARE

1.1. Politicile agroalimentare - definiţii

Sectorul agroalimentar este acea parte a economiei naţionale care are ca principal rol producerea de bunuri şi servicii orientate spre asigurarea alimentaţiei populaţiei. Pentru îndeplinirea acestui rol se iau o serie de măsuri legislative şi organizaţionale care, în totalitatea lor, formează politicile agroalimentare.

Politicile agroalimentare vizează ansamblul sectorului agroalimentar şi au ca scop satisfacerea nevoilor de alimentaţie ale populaţiei, prin intervenţii şi orientări spre piaţă a diferitelor activităţi şi fluxuri care au loc de-a lungul filierelor agroalimentare sau a anuitor componente ale acestora. Politicile agroalimentare au ca scop final atingerea stadiului în care întreaga populaţie îşi poate satisface nevoile nutriţionale. Acest obiectiv este teoretic şi nu s-a atins nici în ţările cele mai bogate. în aceste ţări există şi populaţie săracă, deşi în număr mai restrâns, pentru care se aplică anumite programe sociale. In ţările în curs de dezvoltare politicile agroalimentare au obiective mai restrânse şi o finanţare săracă.

Politicile agroalimentare sunt strâns legate de politicile macroeconomice care determină capacitatea de cumpărare a consumatorilor, de potenţialul agricol al unei ţări, de nivelul atins în asigurarea securităţii alimentare, de gradul de stabilizare a veniturilor etc.

În ce priveşte conceptul de politică agroalimentară există mai multe puncte de vedere:

- politicile agroalimentare reprezintă ansamblul intervenţiilor care cuprind lanţul alimentar în totalitatea sa, cu cele şapte componente principale: agricultura, industriile, distribuţia agricolă şi alimentară, restaurantele, industriile şi serviciile aferente, comerţul exterior agroalimentar şi consumul.

- politica agroalimentară reprezintă un ansamblu de măsuri juridice de execuţie şi administrare, care influenţeză în mod direct sau indirect, condiţiile de realizare şi valorificare a producţiei agricole cu scopul îmbunătăţirii producţiei şi al nivelului de trai al populaţiei;

- politica agroalimentară cuprinde ansamblul intervenţiilor de stat în influenţarea factorilor cererii şi ofertei de produse agricole şi alimentare;

- politica agroalimentară este ansamblul acţiunilor politice direcţionate cu prioritate spre sectoarele de exploataţii agricole şi de agrobusiness, cu influenţe asupra deciziilor producătorilor individuali şi a firmelor.

Plecând de la aceste considerente putem concluziona că politica agroalimentară este definită ca ansamblul hotărârilor, deciziilor şi acţiunilor pe care le aplică statul asupra factorilor cererii şi factorilor ofertei cu scopul îmbunătăţirii producţiei şi al nivelului de trai al populaţiei.

1.2. Politici agroalimentare - obiective

Printre obiectivele politicii agroalimentare se numără:

- Creşterea productivităţii prin susţinerea progresului tehnic, raţionalizarea producţiei agricole şi prin utilizarea raţională a factorilor de producţie, în special a forţei de munca.

- Creşterea venitului populaţiei pentru a se garanta un nivel de trai echitabil. Acest obiectiv a stat la baza creşterii preţurilor produselor agricole, susţinerea desfacerii acestor produse şi protecţia în comerţul internaţional.

- Stabilizarea pieţei agricole si a preţurilor produselor agricole.

- Asigurarea aprovizionării cu produse alimentare a populaţiei cât şi livrarea continuă a materiilor prime industriei procesatoare şi comercianţilor.

- Aprovizionare la preţuri reduse. Presupune menţinerea a unei cote a cheltuielilor pentru alimente la un prag maxim relativ convenabil. Tot pentru limitarea cheltuielilor pentru alimente s-a susţinut şi îmbunătăţirea productivităţii factorilor de producţie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politici si Strategii Globale de Securitate Alimentara.docx

Bibliografie

Davidovici I. şi colab., Economia creşterii agroalimentare, 2002, Ed. Expert, Bucureşti
Suport de curs la politici agroalimentare comparate
Politici agroalimentare comparate, Letiţia Zahiu, Anca Dachin, Editura Economică, reeditare 2010
http://en.wikipedia.org/wiki/Food_policy
Ştefan, G. şi colab. (2000)-Economie agrară, Ed. USAMV Iaşi

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD IASI