Preocupări actuale în România privind protecția consumatorului

Introducere

În perioada postrevoluţionară, în România, s-au creat condiţiile pentru a apăra germenii unei mişcări sociale şi ştiinţifice pentru protecţia consumatorilor şi care nu au întârziat să apară.

În ordine cronologică ar fi de menţionat semnalarea unor abuzuri flagrante în ceea ce priveşte producţia şi comercializarea unor mărfuri alimentare în perioada precedentă, urmată de apariţia Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului, elaborarea unui proiect de lege privind asigurarea calităţii produselor şi serviciilor şi protecţiei consumatorului, precum şi cu crearea unor organe guvernamentale cu obiective în domeniul protecţiei consumatorului.

Actualmente, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, ce coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor. În subordinea Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor sunt plasate instituţii executive pentru verificarea conformităţii produselor cu standardele, cum sunt:

-Oficiile judeţene pentru Protecţia Consumatorilor,

-Oficiul pentru Controlul Calităţii Vinurilor şi Băuturilor Alcoolice,

-Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor (LAREX), dotate cu reţele proprii de laboratoare.

În sensul aceleaşi ordonanţe, asociaţiile pentru protecţia cumpărătorilor sunt considerate acele asociaţii constituite, conform legii ca persoane juridice şi care – fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor – au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor în general.

La nivel central şi local – judeţ, oraş, comună se constituie câte un consiliu consultative pentru protecţia consumatorilor, guvernul fiind acela care stabileşte componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare al acestora.

De remarcat este faptul că ordonanţa sus menţionată face precizări în legătură cu o serie de concepte cu care operează: consumator, agent economic, produs, serviciu, declaraţie de conformitate, termen de garanţie, termen de valabilitate, durata medie de utilizare, viciu ascuns şi în legătură cu drepturile fundamentale ale consumatorilor.

Aceste drepturi se referă la:

-Protejarea împotriva riscului de achiziţionare a unui produs ce ar putea prejudicia viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;

-Informarea completă, corectă şi precisă asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor

-Accesul la pieţele ce asigură o gamă variată de produse;

-Posibilitatea de despăgubire pentru prejudiciile generale de calitatea necorespunzătoare a produselor;

-Posibilitatea organizării de asociaţii pentru protecţia consumatorilor.

Cadrul instituţional privind protecţia consumatorului în România

Necesitatea protejării consumatorilor s-a născut în societăţile democratice, cu o economie concurenţială, capabile să ofere produse şi servicii într-un ritm şi de o varietate a soluţiilor, care să preceadă cererea pieţei. Principiul înlocuirii produsului uzat fizic a cedat locul mentalităţii că produsul trebuie schimbat datorită uzurii sale morale.

Permanentă înnoire a soluţiilor constructive şi tehnologice, perfecţionarea tehnicilor de promovare, prezentare şi distribuţie a produselor şi serviciilor au ajuns să agreseze psihic, să genereze deruta si să escaladeze nivelul mediu de cunoştinţe al consumatorului. În Romania, din motive de conjuctură politico-economică, nu a fost posibil, decât relativ recent, ca preocupările pentru edificarea unui sistem de protecţie a consumatorilor să devină manifeste şi operaţionale.

În anul 1992 s-a emis Ordonanţa Guvernului nr.21, aprobată ulterior prin Legea nr. 1194. Această reglementare a devenit legea-cadru pentru protectia consumatorrilor, stabilind drepturile fundamentale ale acestora şi obligaţiile operatorilor economici.

Legiuitorul a recunoscut necesitatea participării societăţii civile la edificarea sistemului, astfel încât un întreg capitol al legii cadru a fost consacrat modului în care cetăţenii se pot organiza în grupuri reprezentative.

Structurile din care sistemul se compune actualmente în România, la fel ca în majoritatea ţărilor dezvoltate, provin din două zone ale societăţii. Astfel ;

1. Administraţia contribuie la formarea cadrului instituţional, central sau local, printr-un număr de 19 organisme cu rol precizat în protecţia consumatorilor, în general.

2. Societatea civila trebuie să echilibreze sistemul prin formarea cadrului organizaţional propriu, realizând forme asociative, structurate în asociaţii fede-raţii şi confederaţii neguvernamentale, cu scop de protejare a intereselor membrilor şi a consumatorilor, în general.

Prin HG nr. 484/92 s-a înfiinţat Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea guvernului, care are ca principală sarcina realizarea obiectivelor, strategiei şi politicii guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sanătăţii, securităţii şi intereselor legitime ale consumatorilor.