Prevenirea și Combaterea Eroziunii Solului

Eroziunea solului consta în pierderea particulelor de sol prin acţiunea apei si vântului. Riscul erozional trebuie minimalizat printr-un management adecvat. Adâncimea de înrădăcinare si cantitatea de apa accesibila pentru plante se reduce. Aceste procese sunt si mai intense pe solurile subţiri, unde roca este mai aproape de suprafaţă.

Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptata a stratului superficial de sol si astfel la reducerea fertilităţii solului prin pierderea particulelor fine de sol bogate în nutrienţi.

Eroziunea contribuie la creşterea riscului fata de inundaţii prin intensificarea scurgerilor, blocarea drenurilor si canalelor de drenaj.

Covorul vegetal protejează solul împotriva eroziunii, dar pot avea loc modificări semnificative pe solurile arabile ori pe terenurile intens păşunate, ori pe terenurile recent defrişate.

Independent de pierderile de sol, culturile agricole în primele faze de vegetaţie pot fi afectate prin pierderea solului din jurul rădăcinilor (prin procesul de spălare) sau prin ruperea si detaşarea lor în atmosfera odată cu particulele de praf datorita eroziunii eoliene. În astfel de condiţii culturile agricole trebuie reînsămânţate, ceea ce înseamnă costuri suplimentare si risc crescut de pierdere sau reducere severa a recoltei următoare. Pot fi necesare lucrări suplimentare pentru uniformizarea suprafeţei solului. De asemenea, curăţirea canalelor si drenurilor de sedimente devine costisitoare.

Apele de suprafaţa pot fi contaminate de către sedimente, nutrienţi, pesticide care se găsesc în solul erodat.

Lacurile destinate creşterii peştelui pot fi serios degradate prin depozitarea sedimentelor.

Cazuri evidente au loc în imediata vecinătate a diferitelor lacuri de acumulare dar procese semnificative se pot produce si în zonele de deal unde vegetaţia este afectata prin păşunat excesiv,ori chiar în zonele cu lacuri, eleştee piscicole sau recreative.

Eroziunea poate cauza probleme negative deosebite zonelor învecinate, chiar populaţiilor locale; de exemplu prin inundaţii, prin depozitarea sedimentelor pe arterele de circulaţie, ori pe proprietăţile învecinate.

Fiecare deţinător de teren are obligaţia de a lua toate masurile necesare pentru prevenirea eroziunii, iar daca s-a produs deja atunci trebuie întreprinse lucrări pentru a înlătura orice sedimente depozitate.

Chiar si simplele scurgeri de suprafaţa – făgaşele - pot deveni foarte importante. De asemenea, chiar daca aceste scurgeri nu sunt cu particule de sol pot deveni dăunătoare, pot polua apa de suprafaţa cu nutrienţi si pesticide aflate în soluţie sau ataşate particulelor foarte fine. Scurgerile de la crescătoriile de animale pot avea efecte similare.

Eroziunea prin apa

Eroziunea prin apa duce în aceeaşi măsura la pierderea solului de pe terenurile arabile situate pe panta, ca si de pe terenurile care sunt alternativ sub folosinţa la arabil si apoi cultivate cu plante perene daca sunt situate pe pante. Procesele erozionale se pot produce atunci când apa din precipitaţii este mai mare decât cantitatea de apa pe care o poate absorbi solul.

Evenimentele climatice care provoacă scurgeri nu sunt atât de rare pe cât se crede. Exista un risc semnificativ al proceselor erozionale de suprafaţă-ogaşe şi rigole-care se produc pe terenurile susceptibile atunci când cad peste 15 mm precipitaţii/zi sau peste 4mm/ora. Eroziunea moderata se produce pe solurile nisipoase, uşor lutoase atunci când cad ploi puternice, pe terenuri în panta, cu infiltraţie redusa.

Eroziunea poate fi sub forma unor simple scurgeri (run-off) care conţin particule fine de sol sau poate deveni mult mai serioasa prin formarea ogaşelor si rigolelor (rills, gullies).

În tara noastră procesul erozional s-a intensificat, cu precădere, din păcate în ultimii ani ca urmare, atât a exploatării neraţionale a fondului forestier dar si a fondului funciar si a aplicării unui sistem tehnologic total necoresunzător în special pe terenurile aparţinând gospodăriilor mici si mijlocii.

Eroziunea prin apa s-a intensificat mai ales datorita cultivării prăsitoarelor, urmelor ce rămân pe sol în urma efectuării diferitelor operaţii din amonte în aval si invers, pregătirii unui pat germinativ fin si îndepărtării gardurilor vii si altor bariere de protecţie. Înainte de efectuarea tuturor lucrărilor agricole, cu deosebire a arăturii, ori reînsămânţării pajiştilor care sunt situate pe pante ori în zone de câmpie de revărsare a râurilor, trebuie avut în vedere posibilitatea producerii eroziunii.

Păşunatul, chiar mai puţin intensiv în astfel de zone nu face decât sa stimuleze intensificarea proceselor erozionale. Este dăunător păşunatul pe digurile de protecţie de pe lângă râuri de către animale; distrugerea acestora este inevitabila si constituie o sursa importanta de creştere a cantităţii de sedimente.

Eroziunea prin apa poate apare în câmpurile cultivate în panta (preluata după Codul de Bune Practici Agricole – Protecţia Solului, realizat de Marea Britanie).