Prezentarea factorilor biologici și ecologici care influențează dezvoltarea plantelor

Ecologia se ocupa cu studiul relatiilor dintre organisme si mediul înconjuraror. Ea este definita ca siinta relatiilor reciproce, a interactiunilor vietii si mediului pe niveluri supraorganismice. Dupa obiectul cercetarilor, se cunosc doua ramuri ale ecologiei autecologia, care studiaza relatiile individului si populatiei cu mediul înconjurator, si sinecologia, care studiaza ecosistemele.

În cadrul acestui capitol se vor prezenta principalii factori ecologici si unele aspecte generale privind ecosistemele agricole si populatiile artropodelor daunatoare în general si a insectelor în mod special, precum si dinamica lor.

Factorii ecologici sunt factorii mediului actioneaza continuu si în complex asupra fiecarui organism, asupra populatiei speciei si asupra tuturor organismelor din biocenoze. Sub influenta acestor factori se produc shimbari care duc la întârzierea sau accelerarea dezvoltarii organismelor, la cresterea sau reducerea densitatii numerice a populatiei speciilor, la modificarea structurii si dinamicii ecosistemelor.

Factorii eclogici se împart în patru grupe, abiotici, edafici, biotici si antropici.

Factorii abiotici sau anorganici, reprezanti în primul rând de factorii climatici, ptrzinta cea maimare importanta an dezvoltarea, distributia geografica si activitatea insectelor.

Temperatura .

Insectele ca si alte nevertebrate, sunt animale heteroterme, ceea ce înseamna ca au temperatura corpului variabila, în functie de temperatura mediului în care traiesc. În general, temperatura corpului insectelor este mai mare cu 0,5 – 1 0C decât a mediului înconjurator. Din acesta cauza, schimbarea temperaturii mediului influenteaza direct temperatura organismului insectei. Cu cât temperatura corpului este mai ridicata cu atât si procesele fiziologice se desfasoara mai rapid si invers.

Activitatea biologica a insectelor are loc la temperaturi cuprinse între 5 – 400C. În functie de tipul de metabolism, fiecare specie de insecta are limitele sale proprii de tetmperatura între care se dezvolta. Activitatea biologica începe la un anumit grad de temperatura, denumit prag inferior si înceteaza la un anumit grad ridicat de temperatura denumit prag superior.

Zona cuprinsa între cele doua praguri biologice se numeste zona biologoca, iar cea aflata sub pragul inferior si peste pragul superior este zona letala mortala sau pessimus. În aceasta ultima zona insectele traiesc un timp limitat, dupa care pier. Comportarea insectelor, ca si a altor animale heteroterme, este deosebita la diferite valori ale temperaturii.

Temperaturile scazute. Sub un anumit prag de temperatura, aprosiat de 00C insectele înceteaza a se mai hrani, îsi pierd treptat mobilitatea si la urma cad într-o stare de amortire. În acest fel, în conditiile regiunilor temperate, retrase în diferite adaposturi, insectele se gasesc în timpul diapauzei hiemale. Primavara, o data cu cresterea temperaturii peste pragul biologic, insectele ies din locul de hibernate si devin active.

Moartea insectelor la temperaturi scazute survine datorita înghetarii apei libere, care iese din celule si patrunde în spatiile intercelulare.Rezistenta insectelor la temperaturi scazute variaza dupa specie. În acelas timp, la una si aceeasi specie, ea este deosebita, în diferiti ani în functie de paricularitatile fiziologice si biochimice ale populatiei respective.

Rezistenta la frig depinde de cantitatea de apa din organism si de rezerva de grasimi acumulate. Organismele cu un continut mai ridicat în grasimi si sarac în apa libera rezista mult mai bine la frig decât cele cu un continut sarac în grasimi si bogat în apa.

Rezistenta insectelor la frig depinde si de modul cum survine frigul. Astfel, cînd racirea corpului insectelor are loc treptat, fara salturi termice, asa cum se întâmpla obisnuit în toamna, ele rezista la frig un timp mai îndelungat, în schimb atunci când acesta survine în mod brusc la salturi termice bruste , ele mor într-un timp scurt.

Temperaturile ridicate.

Cele ce depasesc un prag în jurul a 35-40 0C fac ca activitatea insectelor sa se reduca treptat, datorita coagularii substantelor albuminoide, daca temperatura continua sa creasca, ele mor. Coagularea substantelor proteice are loc la temperaturi cu atât mai ridicate, cu cât continutul în apa este mai mic.

Cunoasterea pragului inferior si superior prezinta mare importanta practica, mai ales pentru insectele care traiesc în depozite, în ceea ce priveste combaterea prin temperaturi letale, scazute sau ridicate sau temperaturi subietale.

În cadrul ,, zonei biologice,, de confort termic, între cele doua praguri activitatea insectelor se desfasoara diferit, în functie de graadul de temperatura a mediului în care traiesc.