Producția cărnii de porc

Productia carnii de porc

Operatiunile specifice etapei de productie a carnii de porc sunt: receptia, sacrificarea, abatorizarea si controlul calitatii. Principalii agenti economici care intervin pe filiera carnii de porc, in faza de productie, sunt producatorii agricoli, familiile acestora si persoanele angajate temporar. Dintre organizatiile profesionale si institutiile abilitate implicate se pot enumera Asociatia Romana a Carnii, Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania, Directia sanitar-veterinara si Patronatul Roman al Carnii de Porc.

1. Sistemele de crestere a porcilor

Pentru alegerea celui mai profitabil sistem de crestere si ingrasare a porcilor, fermierul trebuie sa tina cont de o serie de criterii economice si tehnice precum: resursele financiare, numarul de animale, resursele furajere, mecanizarea fermei, forta de munca, asigurarea energiei, a apei, a drumului de acces, a asistentei veterinare etc.

In functie de aceste criterii se pot delimita trei sisteme de crestere a porcilor: extensiv, semi-intensiv si intensiv.

I. Sistemul extensiv de crestere

Acest sistem se practica in gospodaria familiala in care se cresc 1-5 capete porcine, pentru consum propriu si numai o cantitate redusa de carne se valorifica pe piata organizata.

Porcinele sunt crescute in adaposturi simple, fara dotare tehnica deosebita si cu practicarea furajarii in mare masura din resturi menajere, la care se adauga tarate, porumb, orz, ovaz, radacinoase, bostanoase, cartofi, lucerna masa verde.

In acest sistem, cresterea performantelor zootehnice nu sunt deosebite, productia de carne avand un pronuntat caracter sezonier, mai ales pentru acoperirea necesarului pentru sarbatorile de iarna. Scroafa face o singura data pe an purcei. Mai rar intalnim trei fatari la doi ani, producand 8-10 purcei la fatare, din care sunt retinuti 1-5 grasuni iar restul sunt vanduti in piata de animale. Sporul mediu de crestere este de 330-380 g. Procentul de carne in carcasa este sub 50%, iar stratul de grasime depaseste 30 mm, intrucat animalele sunt sacrificate la 120-180 kg.

II. Sistemul semi-intensiv de crestere

Sistemul semi-intensiv, defineste exploatatia familiara cu un efectiv de 10-25 capete scroafe si 100-500 capete porci la ingrasat, in care activitatea este asigurata de membrii familiei. Acceptarea acestui sistem de crestere a porcilor necesita adaposturi modernizate si o dotare corespunzatoare cu echipamente de furajare, adapare si asigurarea conditiilor de microclimat. Animalele de prasila sunt procurate din unitati aflate in control din rasele si hibrizi capabile sa realizeze performante de productie si economice superioare. Productia obtinuta se va comercializa sub forma de carne, specialitati si preparate de carne, grasuni si chiar material de prasila daca exploatatia este luata in control. In acest sistem de crestere se obtin performante de productie economice superioare sistemului extensiv.

Sistemul este semi-intensiv pentru ca verigile tehnologice nu sunt strict delimitate, iar furajarea se face cu adausuri de furaje suculente vara (lucerna) si iarna cu radacinoase, bostanoase, cartofi.

III. Sistemul intensiv de crestere

Sistemul intensiv este specific, complexelor industriale de crestere si ingrasare a porcilor cu efective mari. Calitatea materialului de prasile, dotarea tehnica, hranirea porcilor cu retete de nutreturi combinate fundamentate stiintific si aplicarea unei tehnologii de varf au facut ca aceste unitati sa inregistreze rezultate de productie si economice favorabile.

Dupa felul circuitului de productie cunoastem sistemul de crestere cu circuit inchis, sistemul de crestere in ferme specializate si sistemul de crestere Holding.

In sistemul de crestere cu circuit inchis intalnim urmatorul flux de productie: reproductie; maternitate; crestere tineret si ingrasare proci.

In sistemul de crestere in ferme specializate unele ferme produc grasuni si alte ferme fac numai ingrasarea acestora.

Sistemul Holding integrat pe verticala cuprinde: asociatii sau cooperative de ternuri arabile, care produc sursele necesare de furaje; fermele de producere a purceilor intarcati; fermele de crestere a tineretului; ferme de ingrasare; abator; reteaua de supermarket.

2. Alimentatia porcilor

• Alimentatia vierilor de reproductie

Pentru aceasta categorie de animale se recomanda un consum zilnic de 2,5-3,5 kg nutret combinat. Administrarea ovazului in hrana vierilor imbunatateste valoarea biologica prin raporturile intre aminoacizii esentiali, cresterea nivelului fosforului si vitamina E. Se recomanda ca reteta pentru aceasta categorie sa contina pana la 50% un amestec de ovaz si orz, 2-3% fainuri animale, restul fiind completat cu sroturi, porumb, tarate, faina de lucerna.