Proteus

Proteus

Bacterii ale genului Proteus sunt întâlnite în mod obişnuit în natură şi sunt frecvent asociate cu oamenii, unde acţionează precum patogeni oportunişti şi cauzează o varietate de infecţii. Acest articol descrie trăsăturile caracteristice şi proprietăţile lor vehemente.

Rolul lui Proteus şi al altor organisme asemănătoare în mâncare, deteriorarea mâncării şi ca enteropatogeni este luat în considerare, iar metode de izolare, identificare şi, dacă este necesar tipurile de tulpini de Proteus, sunt prezentate.

Caracteristicile genului

Bacteriile genului Proteus sunt numite după zeul grec Proteus care avea abilitatea de a-şi asuma forme diferite. Capacitatea de izolare a lui Proteus spp. pentru a face acest lucru şi a forma o sporire a răspândirii peste suprafaţa unui mediu solid din apropiere sunt caracteristice genului. Cu toate acestea, trebuie amintit că trăsătura care se referă la răspândire nu este unica genului Proteus, ci un tip similar de răspândire poate fi observat prin izolarea altor bacterii precum Serratia marcescens şi Vibrio parahaemolyticus.

Bacteriile din genul Proteus aparţin unui trib Proteeae (inclusiv alte genuri precum Morganella şi Providencia) din familia Enterobacteriaceae. Din această cauză ele sunt Gram-negative, fără spori, oxidază-negative şi facultativ sunt bacili anaerobi. Cele mai multe din cele izolate sunt energic mobile, în special atunci când sunt tinere, sunt peritriche. Toate tulpinile genului Proteus formează acid din glucoză şi cele mai multe formează de asemenea cantităţi mici de gaz.

Spre deosebire de tulpinile altor genuri ale tribului, nici o tulpină a genului Proteus nu formează acid din manoză, manitol, adonitol sau inozitol. Fermentaţia lactozei este rară şi când se prezintă este acoperită de o plasmidă dobândită din afara genul. Toate tulpinile formează catalaze şi o urează care nu se poate deduce. Conţinutul G+C al ADN-ului lor este de 38-40 mol %, ceea ce este o valoare mult mai joasă decât a celor mai multe genuri ale Enterobacteriaceae.

Tulpinile lui Proteus spp. (şi de asemenea ale altor membrii ale Proteeae) au o caracteristică biochimică care le deosebeşte de toţi ceilalţi membrii ale Enterobacteriaceae (exceptând cele mai recent definite genuri: Tatumella şi Rhanella)- abilitatea oxidativă de a deamina anumiţi aminoacizi, precum fenilalanina şi triptofan în cetoacidul corespunzător sau amoniac. Cetoacizii acţionează ca transportatori de fier. Membrii ai tribului sunt de asemenea uşor de recunoscut datorită pigmentului roşu-brun, precum cel al melaninei, pe care îl formează când sunt cultivate în condiţii anaerobe, pe mediu conţinând fier şi un acid L-amino aromatic, precum fenilalanina, triptofan, tiroxina sau histidina.

Genul Proteus are patru specii: P. mirabilis şi P. vulgaris (cunoscute împreună anterior ca P. hauseri), P. penneri şi P. myxofaciens. Cea mai frecvent întâlnită specie este P. mirabilis, urmată de P. vulgaris. P. penneri este rar întâlnită şi P. myxofaciens nu este asociată cu oamenii.

Habitatul

P. myxofaciens au fost izolate numai din larva molia ţigănească (Portheria dispar) şi, prin urmare nu vor fi luate în considerate în continuare. Cu toate acestea, alte Proteus spp. sunt larg răspândite în natură şi constituie o parte importantă a florei de descompunere a materiei de origine animală. Ele sunt prezente în mod constant în carne putredă sau în canalizare şi foarte frecvent în fecale oamenilor şi animalelor şi dăunători cum ar fi gândaci-cocoş şi muşte. Ele sunt frecvent întâlnite în sol de grădină şi pe legume şi fructe. În plus faţă de largă lor existenţa saprofită, tulpini ale Proteus spp. sunt cauza unui număr de infecţii septice la om şi animale.

Proteus şi mâncarea

Carnea, peştele, fructele, legumele, toate crude, negătite şi făcute cu sau din ouă crude sau lapte ar trebui să fie considerate ca probabil fiind infectate cu Proteus spp.. Cele mai multe tulpini de Proteus spp. sunt proteolitice şi lipolitice. În plus, Proteus spp. formează o varietate de decarboxilaze induse şi aminotransferaze în funcţie de natura proteică a produselor alimentare. Astfel, alimentele care sunt bogate în proteine şi grăsimi pot fi deteriorate dacă este depozitate în condiţii ne-corespunzătoare.