Recoltarea, Ambalarea și Depozitarea

Dintre produsele vegetale (exceptie fac cerealele), cartoful se situeaza pe primul loc atât ca suprafata si productie totala cât si prin cantitatea mare care se pastreaza, fie în adaposturi simple cum sunt santuri si silozuri, fie în depozite moderne.

În tari ca Germania, Polonia, Cehia si Slovacia, consumul de cartofi înlocuieste consumul de pâine.

Datorita multor întrebuintari, soiurile cultivate de cartofi, în functie de însusirile lor fizico-chimice si de directia de folosire se împart în 4 grupe: de masa, industriale, mixte sau universale si furajere.

Elasticitatea este proprietatea mase tuberculilor de a reveni la forma initiala dupa ce au fost supusi unei forte de compresiune. În timpul depozitarii lor în vrac si în ambalaje, tuberculii de la baza suporta greutatea celor de deasupra, suferind usoare deformari, care în cazul depozitarilor de scurta durata dispar îndata ce forta de a mai actiona.

Recoltarea cartofilor

Recoltarea cartofilor este o lucrare deosebit de importanta, de momentul si calitatea lucrarii depinzând materializarea eforturilor facute pentru obtinerea unor productii mari si de calitate.

Momentul optim la care trebuie recoltat cartoful se apreciaza, în primul rând dupa destinatia pe care o au tuberculii. Astfel, cartofii din culturile timpurii destinati consumului timpuriu se recolteaza înainte ca tuberculii sa ajunga la maturitate si anume atunci când ajung la marimea comerciala, adica cel putin 30g (peste 200-250g/cuib), începe dupa 15 mai si dureaza pâna la sfârsitul lunii iunie. Recoltarea are loc treptat, pe masura ce se face valorificarea tuberculilor.

Recoltarea se executa manual (la nevoie folosind sapa), mecanizat (cu MSC-2 + L-445), sau cu pluguri speciale de scos cartofi cu tractiune animala pentru dislocare. Se va avea grija deosebita pentru a nu vatama, exfolia si înnegri tuberculii. Se va evita expunerea la soare timp îndelungat, iar sortarea se face concomitant cu adunarea tuberculilor în ladite sau galeti. Din ladite sau galeti tuberculii pot fi transferati în saci sau saci plasa. Depozitarea nu trebuie sa depaseasca 24 de ore (4-10 zile în spatii special amenajate, prevazute cu ventilatie mecanica sau în depozite frigorifice).

La culturile de cartof destinate consumului de vara, toamna, iarna, recoltarea se face la maturitatea tehnica a tuberculilor, respectiv când vreji s-au uscat, se pot smulge usor din pamânt, iar tuberculii se desprind cu usurinta de pe stolon. Coaja tuberculilor trebuie sa fie suficient de suberificata, elastica si rezistenta pentru a asigura o buna protectie tubeculilor împotriva vatamarii.

Cresterea în greutate a tuberculilor se încheie înainte de uscarea totala a vrejilor, respective atunci când se ajunge în faza de maturitate fiziologica a tuberculilor. Recoltarea nu se face însa în aceasta faza de maturitate deoarece coaja nu adera bine la pulpa, si se produc numeroase vatamari mecanice la recoltare.

Maturarea naturala a tuberculilor de la îngalbenirea vrejilor pâna la maturarea tehnica se desfasoara într-o perioada lunga de timp.

Tabelul 1

Scurtarea perioadei de maturare a tuberculior prin întreruperea vegetatiei la îngalbenirea vrejilor (Bredt, H. si colaboratorii)

Soiuri Fara intreruperea vegetatiei (zile) Cu întreruperea vegetatiei (zile) Diferenta

Extratimpurii 28 19 -9

Timpurii 35 22 -13

Semitimpurii 47 33 -14

Semitârzii 47 24 -23

Târzii 47 21 -21

Durata perioadei de maturare a tuberculilor se poate reduce cu 9-23 zile prin întreruperea vegetatiei (distrugerea vrejilor) pe cale mecanica sau chimica, fapt ce atrage dupa sine:

- cresterea rezistentei tuberculilor la vatamare pe timpul recoltarii;

- prevenirea îmburuienarii pâna la recoltare, fenomen frecvent dupa caderea vrejilor;

- reducerea infectarii tuberculilor cu boli de putrezire;

- oprirea trecerii bolilor din partea epigee în tuberculi, asigurându-se o pastrare a acestora cu pierderi reduse;

- îmbunatatirea calitatii chimice si tehnologice a tuberculilor în raport cu destinatia productiei (Burton, G.W., 1966).

Prin distrugerea vrejilor si a buruienilor prezente cu 3-5 zile înainte de recoltare sunt create conditii optime pentru recoltarea mecanizata. Sunt îmbunatatite conditiile de lucru ale masinilor de recoltat, separarea tuberculilor de vreji si pamânt si reducerea tuberculilor vatamati. Indiferent de utilajul mecanic cu care se face distrugerea resturilor vegetale trebuie avuta în vedere protejarea bilonului pentru a nu dezgoli sau vatama tuberculii.

În culturile puternic atacate de mana este necesara distrugerea vegetatiei cât mai repede pentru a împiedica infectarea tuberculilor. În acest caz se recomanda tocarea vrejilor si dezinfectarea solului sau a vetrelor de atac puternic de mana, prin stropirea cu sulfat de cupru cu concentratia de 3-5% sau dupa distrugerea vegetatiei, aplicarea unui tratament chimic, utilizând produsul Purivel în doza de 3kg/ha în 500litri apa, sau un alt produs desicant Reglone 3litri/ha. În aceasta situatie, recoltarea cartofului poate începe dupa 12-15 zile (Ianosi, S., 2002).

Recoltarea este una dintre cele mai costisitoare lucrari din cultura cartofului, ea trebuie sa se faca pe vreme uscata si calda, la o umiditate moderata a solului, când acesta nu formeaza bulgari la dislocarea biloanelor sau nu adera la tuberculi. Temperatura optima în aer pentru recoltare este cuprinsa între 12-15°C. Pentru fiecare 1°C sub 10°C procentul tuberculilor vatamati creste cu 10%. Cartoful destinat pastrarii îndelungate trebuie recoltat înainte ca în sol temperatura sa fie mai mica de 10°C.

Recoltarea cartofului se poate face manual (cu sapa, cu furci speciale), semimecanizat ( cu plugul sau cu masinile de scos cartof pe un rând sau 2 rânduri) si mecanizat cu ajutorul combinelor.

Dupa recoltare productia trebuie conditionata, respectiv sortata, calibrata, eventual spalata si ambalata în functie de modul de valorificare. La toate aceste operatiuni important este ca tuberculii, între recoltare si depozitare sau valorificare, sa parcurga cel mai scurt drum în cel mai scurt timp si cu minimum de cheltuieli. Întregul proces de producere, conditionare si pastrare a cartofului pentru consum trebuie sa fie corelat cu valorificarea, pentru eficientizarea culturii cartofului ( Ianosi, S., 2002).

Valorificarea optima a productiei depinde în primul rând de calitatea acesteia. La cartoful pentru consum, calitatea este apreciata dupa unele însusiri exterioare ale tuberculilor ( marime, forma, culoarea cojii si a pulpei, adâncimea ochilor, gradul de vatamare, atacul de boli etc.), respectiv unele caracteristici interne ale acestora ( continutul de substanta uscata, de glucide solubile, defecte interne si boli).