Reglementări pe plan internațional privind securitatea produselor alimentare

Alimentele reprezinta "orice substansa sau produs, procesat in totalitate, partial sau deloc, care urmaza a fi ingerat de oameni". Alimentele includ bauturi, guma de mestecat si orice alte substante, inclusiv apa, incorporate in mod intentionat in alimente in timpul procesului de fabricatie. Alimentele nu includ:

- hrana pentru animale;

- animalele vii, cu exceptia celor care sunt pregatite si plasate pe piata pentru a fi consumate de oameni;

- plantele inainte de a fi recoltate;

- produsele medicinale;

- cosmeticele;

- tutunul si produsele din tutun; substante narcotice;

- reziduurile.

Reglementarile privind siguranta alimentelor urmaza principiul "de la ferma la furculita" si se aplica inclusiv productiei si manipularii primare, alimentele nu vor fi plasate pe piata daca nu sunt sigure.

Olasarea pepiata reprezinta mai mult decat doar vanzarea sau prezentarea produselor alimentare. Plasarea pe piata presupune "detinerea alimentelor in scopul comercializarii sau transferarii gratis sau contra cost, vanzarea si distributia acestora". Acest lucru inseamna ca produsele nesigure sau care urmeaza a fi folosite in alte scopuri decat cele alimentare, dar care se afla fizic in interiorul unei entitati de depozitare/ producere/ comercializare a alimentelor, trebuie marcat cu claritate ca fiind produse nonalimentare.

Definierea sigurantei alimentelor este destul de stricta si nu se referea doar la proprietatea alimentelor de a nu fi periculoase si de a cauza imbonlavire imediata; "alimentele sunt nesigure" daca pun sanatatea in pericol si/sau nu sunt potrivite pentru a fi consumate de oameni, tinand cont de:

- conditiile normale de utilizare a alimentelor de catre consumator;

- informatiile oferite consumatorilor, inclusiv cele de pe eticheta produsului, privind evitarea anumitor efecte secundare asupra sanatatii.

Pentru a determina daca un produs este sau nu periculos pentru sanatate, trebuie sa se ia in considerare:

- efectele imediate sau pe termen scurt sau lung ale alimentelor asupra sanatatii persoanelor care le consuma, cat si efectele pe care le pot avea asupra generatiilor viitoare;

- efectele toxice cumulative probabile;

- sensibilitatile unor categorii specifice de consumatori.

Alimentele nu sunt adecvate pentru a fi consumate de oameni daca sunt alterate, fie prin intervantii externe, fie prin putrefactie, deteriorate sau degradate. In acelasi mod, hrana pentru animale nu poate fi plasata pe piatat sau consumata de animale, care vor fi utilizate ulterior pentru reducereade alimente, daca este nesigura. Hrana pentru animale este considerata si/sau face ca alimentele obtinute de la animale care o consuma sa fie nesigure pentru consumul uman.

Aspecte suplimentare privind siguranta produselor

Atunci cand alimentele sau hrana pentru animale considerate nesigure fac parte dintr-un lot/grup, se presupune ca toate celelalte alimente din acel lot sunt la randul lor nesigure, cu exceptia cazului in care analize viitoare demonstreaza contrariul. In acest caz operaturul din industria alimentara va lua masuri pentru a preveni ca produsul nesigur sa intre in lantul de consum, cu exceptia cazului in care:

- nivelul de risc al alimentelor a fost redus pana la unul acceptabil inainte ca acesta sa intre in consum;

- produsul prezinta un nivel de risc acceptabil, in ciuda neconformitatii.

In general, alimentele care sunt in concordanta cu reglementarile comunitare specifice sigurantei alimentelor vor fi considerate sigure in privinta aspectelor reglementate.

Operatorul din industria alimentara ar trebui sa stie ca respectarea legilor privind alimentele nu garanteaza siguranta alimentelor. In anumite cazuri poate fi aplicat principiul preventiei , in special atunci cand, "in urma analizarii informatiilor disponibile este identificat riscul aparitiei unor efecte negative asupra sanatatii, dar nu exista incacertitudine stiintifica".

Daca nu exista reglementari specifice la nivel comunitar, alimentele/hrana pentru animale vor fi considerate sigure daca sunt conforme cu cenintele legislatiei nationale a statului membru in care acesta comercializeaza.

Operatorul din industria alimentara este "persoana fizica sau juridica responsabila pentru respectarea legislatiei din domeniul alimentar in cadrul activitatii sale". Acesta poate fi proprietarul, managerul general sau managerul responsabil cu calitatea unei unitati de productie care furnizeaza un aliment sau o componenta a acestuia.

Operatorii din industria alimentara si a hranei pentru animale trebuie sa:

- asigure ca alimentele sau hrana pentru animale satisfac cerintele legale corespunzatoare;

- verifice indeplinirea obligatiilor legale;

- sa se asigure ca produsele pot fi verificate cu usurinta;

- retraga din circulatie alimente care nu sunt in concordanta cu cerintele de siguranta a alimentelor;

- notifice:

- consumatirii si autoritatile abilitate atunci cand anumite produse neconforme au ajuns pe piata

- autoritatile abilitate daca alimentele plasate pe piata pot fi daunatoare sanatatii si care sunt masurile pentru prevenirea riscurilor.

- coopereze cu autoritatile abilitate si in vederea prevenirii riscurilor.

"Identificarea reprezinta abilitatea de a urmarii traseul parcurs de un produs alimentar, de hrana pentru animale, de un animal utilizat pentru a obtine alimente sau de o substanta ce va fi incorporata intr-un produs alimentar, pe parcursul stadiilor productiei, procesarii si distributiei". Operatorii din industria alimentara trebuie sa creeze proceduri de lucru care sa permita autoritatilor abilitate sa obtina informatiile de care anu nevoie. Informatii suplimentare despre sistemul, procedurile si principiile de baza ale capacitatii de identificare sunt oferite de standardul optional EN ISO 22000/2007.

Alimentele sau hrana pentru animale importate sau exportate trebuie sa respecte legislatia comunitara sau creintele prevazute de un anumit protocol incheiat intre Comunitate si tara exportatoare.

Acte normative cu aplicabilitate generala in domeniul protectiei consumatorilor

(Extras HGR nr.784/2007)

Autoritatea Nationala pentru Protectia consumatorilor se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si in coordonarea ministrului pentru interprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale, este denumita in continuare Autoritate.

Obiectivele principale ale Autoritatii:

-asigura armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile din Uniunea Europeana in domeniul protectiei consumatorilor,

-desfasoara activitati de informare si educare a cetatenilor privind drepturile pe care le au in calitate de consumatori,

-evalueaza efectele pe piata ale sistemelor de supraveghere a produselor si serviciilor destinate consumatorilor.

Atributiile principale ale Autoritatii:

-participa, impreuna cu late organe de specialitate cu atributii in domeniu si cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei in domeniul protectiei consumatorilor, asiguand corelarea acesteia cu cea existenta in Uniunea Europeana;

-propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative in domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor, precum su cu privire la prestarea serviciilor, astfel incat acestea sa nu puna in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime;

-eleboreaza, impreuna cu alte organe de specialitate ale administratiei publice, proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare in desfasurarea activitatii de protectie a consumatorilor;

-participa la realizarea programelor interne si internationale in domeniul protectiei consumatorilor, colaborand cu organizatii si institutii din tara si din strainatate, conform competentelor ce ii revin potrivit dispozitiilor in vigoare;