Rolul Mijloacelor de Combatere Biologică în Cadrul Combaterii Integrate

I.INTRODUCERE

Combaterea biologică subliniează pe de o parte utilizarea conştientă a duşmanilor naturali ai dăunătorilor, iar pe de altă parte a produşilor activităţii lor metabolice cu scopul nu de a eradica, de a distruge toţi dăunătorii, ci numai de a regla densităţile populaţiilor de dăunători.

Extinderea metodelor biologice de combatere a dăunătorilor este una dintre direcţiile de perspectivă a dezvoltării protecţiei plantelor, mai ales pentru reducerea şi eliminarea fenomenelor de poluare pe care le pot produce substanţele chimice.

În cadrul diferitelor ecosisteme naturale şi în agroecosisteme , între consumatorii primari,(din care fac parte dăunătorii ) şi alte organisme se stabilesc raporturi variate dintre care, rolul cel mai mare pentru combaterea biologică,îl au cele de prădătorism şi parazitism.

Prin prădătorism se înţelege fenomenul de hrănire a unei specii pe seama alteia într-o perioadă scurtă . Prădătorismul este răspândit la multe specii care se hrănesc cu afide, acarieni etc.

Prin parazitism se înţelege fenomenul de hrănire a unei srecii pe seama alteia o perioadă îndelungată, mai ales în interiorul organismului dăunător.

Multe dintre speciile de dăunători comunică între ele şi în cadrul aceleiaşi specii pe diferite căi , comunicări care pot fi utilizate pentru manipularea populaţiilor.

Combaterea biologică a dăunătorilor se împarte în următoarele categorii:

- combaterea biologică cu ajutorul speciilor de animale ( zoofagi );

- combaterea biologică prin utilizarea microorganismelor:

-bacterii

-ciperci microscopice

-virusuri

- combaterea biologică prin autocidie

- combaterea biologică prin utilizarea substanţelor biologic active

II.COMBATEREA CU AJUTORUL ZOOFAGILOR

Zoofagii sunt animale care se hrănesc cu alte animale şi în special cu dăunători. Aceştia se aplică pe suprafeţe foarte mari în unele ţări, în special prin utilizarea viespiilor parazite din genul Trichogramma.

În acest sens, se recomandă:

1. Introducerea şi aclimatizarea de paraziţi şi prădători – care este o metodă eficace de combatere mai ales când zoofagii provin din alt continent. În zona temperată în care se află şi ţara noastră, astfel de exemple sunt mai reduse ca număr, dar reuşitele sunt spectaculoase şi această direcţie poate fi în continuare explorată. Metoda este practicată mai ales în zonele calde şi în horticultură.

2. Combaterea naturală – poate fi utilizată prin păstrarea şi crearea de condiţii favorabile înmulţirii prădătorilor şi paraziţiilor.

Pentru creşterea activităţii entomofagiilor se pot utiliza astfel de metode, cum sunt: cultivarea de plante nectarifere, colonizarea unor păsări şi mai ales utilizarea de atractanţi pentru entomofagi. Stropirea culturilor cu extracte de drojdii, diferiţi aminoacizi, proteine, zaharuri, etc. poate duce la concentrarea multor entomofagi pe plante; ceea ce contribuie la reducerea densităţilor de dăunători. Aceste metode deocamdată nu au caracter tehnologic şi nu pot fi recomandate în practică.

O importanţă deosebită are cunoaşterea relaţiilor raportului numeric dăunători- entomofagi, la care evoluţia dăunătorilor poate fi menţinută la un nivel scăzut sub pragul economic de dăunare, de catre entomofagi. Pentru speciile dăunatoare secundare, acest raport are o importanţă foarte mare, în timp ce pentru speciile dăunătoare principale dintr-o cultură agricolă, importanţa este mai redusă.

3. Creşterea zoofagilor şi lansarea lor în culturi – este o direcţie deosebit de fertilă pentru combaterea biologică.

Metodele elaborate pe această idee au un caracter tehnologic pronunţat şi pot fi incluse în tehnologiile moderne pentru cultura plantelor de câmp.

Cei mai importanţi entomofagi pentru combaterea biologică a dăunătorilor sunt viespile zoofage din genul Trichogramma. Acestea, parazitînd ouăle dăunătorului au avantajul că opresc de la început atacul, spre deosebire de paraziţii şi prădătorii larvelor care acţionează după ce dăunătorul a început deja să se hrănească.

Pentru combaterea dăunătorilor au fost puse la punct şi alte tehnologii de înmulţire în masă şi lansare în câmp.

III.COMBATEREA BIOLOGICĂ PRIN UTILIZAREA MICROORGANISMELOR

Este o direcţie care se bazează pe utilizarea microorganismelor şi virusurilor patogene specifice insectelor. Acestea produc îmbolnăvirea în masă a insectelor, mai ales la densităţi mari şi după aceea mortalităţi ridicate.