Sistemul Economic al Resurselor

Condiţia si valabilitatea resurselor mediului depind nu numai de mediu şi de atitudinea noastră, dar de asemenea de cum resursele sunt controlate şi utilizate. Tipurile de proprietate şi climatul politic (de la scară naţională la internaţională) sunt de mare importanţă, la fel cum sunt motivaţiile economice care stau la baza luării diferitelor decizii.

În timp o tot mai mare parte din mediul înconjurător a devenit în practică o utilitate, şi utilizarea a tot mai multe resurse din mediul înconjurător a fost motivată prin dorinţa de a face profit sau a acumula capital. Anumite persoane aprobă aceasta tendinţă, considerând că de exemplu cărbunele şi proprietatea privată care îl acompaniază conduce la un maxim de profit pentru speţa umană. Alţii îl desconsideră concluzionând că prin capitalizarea lui există tendinţa de a scoate un profit maxim în c/t mai scurt timp posibil, chiar dacă fertilitatea este neglijată şi resursele degradate. Reglementările strict guvernamentale sau regulile privind proprietatea privată sunt de obicei remediile oferite care încearcă să conducă spre obţinerea unui beneficiu pe termen lung.

Toate activităţile economice sunt bazate în cele din urmă pe resursele mediului înconjurător. Chiar şi forţa de muncă umană, care produce bunuri şi servicii, depinde de resursele naturale care susţin viaţa. Toate valorile pot fi raportate la aceste resurse. (Dasgupta, 1990)

De c/nd importanţa resurselor mediului înconjurător pentru activitatea economică a devenit at/t de importantă, nu este surprinzător că a atras atenţia economiştilor. Acest interes s-a acumulat mai ales în ultimii ani întinzându-se de-a lungul conceptelor de costuri de producţie a producţiei resurselor de bază şi a analizei relaţiilor dintre cerere şi ofertă, în activităţi ca cele agricole. Mai recent, atenţia a fost concentrată asupra economiei mediului înconjurător şi a managementului resurselor, incluzând domenii ca cele referitoare la menţinerea calităţii atmosferei şi a apelor.

Resursele mediului pot fi privite ca folositoare sau ca părţi valoroase ale mediului, dar valoarea poate avea înţelesuri diferite. Din punct de vedere a lui Berry (1990), suferă prin aroganţa economiştilor, filosofia şi retorica politicienilor. El identifică în cele din urmă patru înţelesuri diferite: costul de piaţă, utilitatea percepută de către indivizi şi societate, înţelesurile intrinseci şi simbolice sau conceptuale.

Pentru a găsi o echivalenţă în înţelesuri comune ca km, pound sau dolari, sau orice altă monedă, este şi mai problematică.

Economic poate fi definit ca şi studiul alocării resurselor insuficiente pentru satisfacerea dorinţelor umane şi problemelor alegerii pe care le implică. (Norton, 1084).”Resursele pentru economiştii tradiţionali era pământul (resursa naturală), munca şi capitalul. Aceasta ne reaminteşte de unele înţelesuri ale “resursei” pe acre le poate avea, suficient pentru a crea confuzii în discuţiile referitoare la noţiunea de resursă naturală. “Insuficienţa” implică simplu ideea că oferta nu este nelimitată şi semnificaţia “dorinţei umane” şi “alegerii” este evidentă.

Reîntorcându-ne la subiectul acestui capitol, trebuie să înţelegem in primul rând aplicarea conceptului de sistem economic în economia resurselor.