Stocurile în Sistemul Logistic

Stocurile în sistemul logistic

Crearea de noi industrii şi dezvoltarea celor existente a generat multiplicarea punctelor de consum şi de producţie. Frământările legate de gestiunea stocurilor au pornit de la practică, iar mai târziu s-au dezvoltat numeroase teorii ştiinţifice. Astfel, s-a făcut trecerea de la forma involuntară la forma deliberată, conştientă. Rezultatul a fost dezvoltarea unei literaturi de specialitate privind gestiunea ştiinţifică a stocurilor, bazată pe modele matematice proprii proceselor de stocare.

A. Rolul şi importanţa stocurilor

În principiu, rolul stocurilor este de a realiza:

1) Îmbunătăţirea serviciului logistic pentru clienţi. Principalul motiv pentru deţinerea de stocuri este asigurarea disponibilităţii produselor pentru satisfacerea cererii clienţilor. Un indicator folosit pentru a reflecta capacitatea firmei de a onora cererea clienţilor este nivelul de servire, care poate fi definit în funcţie de mai mulţi factori: durata ciclului de performanţă, numărul comenzilor onorate, cantitatea comandată etc.

2) Echilibrul relaţiei dintre cerere si ofertă. Acest echilibru presupune existenta unui decalaj temporal între cerere şi ofertă. Produsele a căror cerere se concentrează într-un interval scurt de timp fac necesară menţinerea de stocuri de către producători, angrosişti şi detailişti, în avans faţă de perioada de manifestare a cererii.

3) Reducerea costurilor. Rolul de reducere a costurilor totale este determinat de următoarele aspecte:

a. Economiile de scară în domeniul producţiei. Prin fabricarea unor cantităţi mai mari decât cererea imediată, stocurile permit maximizarea eficienţei producţiei.

b. Economiile de scară în domeniul cumpărării şi transportului. Diminuarea costurilor de achiziţionare prin cumpararea unei cantităţi mai mari decât cea necesară, la un preţ mai mic, poate conduce la economii de scară şi în domeniul transportului prin o utilizare mai eficientă a mijloacelor de transport.

c. Valorificarea unei conjuncturi favorabile a preţurilor presupune achiziţionarea anticipată a unei cantităţi care depăşeşte nevoile curente ale organizaţiei, la un preţ convenabil, în condiţiile în care se estimează o creştere ulterioară a acestuia.

4) Diminuarea incertitudinii. Menţinerea unor stocuri de siguranţă protejează organizaţia de anumite riscuri: variaţiile neaşteptate ale cererii, incertitudini legate de furnizor (întârzieri în producţie, transport, prelucrarea comenzilor).

B. Influenţa nivelului din canalul de marketing

La nivelul producătorului, politica în domeniul stocurilor se referă la o gamă diversă de produse: materii prime, componente, produse în curs de prelucrare, precum şi produse finite. Investiţiile în stocuri sunt realizate pe termen lung, datorită faptului că la acest nivel are loc un proces de prelucrare, nu doar o cumpărare în vederea revânzării. Obiectivul politicii producătorului referitoare la stocuri, este reducerea la minimum a costurilor, în condiţiile satisfacerii cererii.

Din punct de vedere al cantităţii de produse deţinute în stoc, angrosistul depăşeşte, în general, volumul vehiculat de un detailist, iar diversitatea produselor este mai mare decât a producătorului şi mai mică decât cea a detailistului. Acesta cumpără cantităţi mari de mărfuri şi le vinde în cantităţi mai mici detailiştilor. Obiectivul angrosistului este păstrarea unui sortiment adecvat de produse la un cost minim.

Detailistul pune accentul pe circulaţia rapidă a mărfurilor, profitabilitatea directă pe produs şi disponibilitatea unei cantităţi suficiente pentru a satisface cererea.

Din punct de vedere cantitativ, riscul menţinerii în stoc a unui produs este mai mic decât în cazul angrosistului însă este mai amplu deoarece cuprinde un sortiment de produse mult mai variat.