Studiu privind producția de carne la suine

Introducere – Importanta cresterii suinelor

Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră au existat cereri mari pe piaţă privind acoperirea necesarului populaţiei umane cu carne şi preparate din carnede porc. De-a lungul timpului s-au încercat performanţe deosebite în creşterea suinelor, pentru a satisface cerinţele legate de:

- Sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare

- Repartizarea lor echitabilă , pe plan general dar şi zonal

- Găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe proteice.

Oamenii de ştiinţă au apreciat ca şi în perspectiva anilor 2050 produsele animaliere vor continua să deţină ponderea în alimentaţia umană. În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic de substanţe proteice pentru om este de cca.70g, din care cel puţin 40g trebuie să provină din produsele animaliere.

Carnea rezultată din creşterea suinelor, a contribuit şi va continua să aducă un aport substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice, se apreciază că are în medie 2700 kcal /kg, deci cu o valoare energo-protrică superioară.

Importanţa pentru consum a acestor produse, rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de dezvoltarea unei ţări sau popor, luându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt incluşi şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.

Produsele animaliere conţinând cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare valoare biologică, sunt asimilate într-o alimentaţie raţională.

Cap 1 – Situatia cresterii suinelor si a productiei de carne de suine pe plan mondial

- Statistici

Cererea determina cresterea preturilor

Productia de porci in Uniunea Europeana restransa (15) s-a mentinut relativ stabila, in jurul cifrei de 203 milioane de euro. In anul 2005, productia a fost de 203,44 milioane.

Productiile putin mai mari inregistrate in 2004 si 2005 au condus spre o crestere a cursului fata de anul 2003, care a fost cel mai scazut din istorie (1,027 euro/kg). In 2005, media preturilor in Uniunea Europeana a celor 15 a fost de 1,159 euro/kg, fata de 1,128 euro/kg in 2004. “Cererea a fost cea care a determinat cresterea preturilor. Pe viitor, trebuie sa eliminam elaborarea de previziuni bazate doar pe variatiei ofertei. Cresterea ofertei si dezvoltarea sectorului nu semnifica neaparat preturi scazute si probleme pentru producatori”, explica specialistii europeni.

Germania – piata cea mai puternica

Spania a inregistrat cea mai mare crestere a cursurilor bursiere la porci, cu un procent de 3,82% (1,061 euro/kg).

Olanda a marcat o evolutie pozitiva a cursului, cu o crestere de 2,91% (1,36 euro/kg). Specialistii bursieri precizeaza totusi, ca aceste tarife nu reprezinta decat cursurile de baza. Referintele pentru anul 2005 demonstreaza faptul ca preturile din Germania raman cele mai mari.

Pretul porcilor din Germania, in 2005, a fost de 1,44 euro/kg, ceea ce reprezinta o crestere usoara, cu 1,34%.

- Pincipalele tari producatoare (U.E.)

In Europa sunt mai multe tari producatoare de carne de suine, dar printre cele mai importante se numara:

- Germania

- Spania

- Olanda

- Italia

- Norme de sacrificare.

Revizuirea normelor privind sacrificarea animalelor

Propunerea Comisiei Europene privind protecţia animalelor vizează modificarea metodelor de sacrificare.

În baza noilor norme, abatoarele vor fi obligate să monitorizeze animalele după asomare, pentru a se asigura că acestea nu îşi revin înainte de a fi sacrificate.

În fiecare an, pe teritoriul UE, sunt sacrificate pentru producţia de carne aproximativ 360 de milioane de porci, oi, capre şi vite şi câteva miliarde de păsări. Alte 25 de milioane de animale sunt sacrificate pentru blană, iar în incubatoare se sacrifică aproximativ 330 de milioane de pui de o zi. Epidemiile de gripă aviară şi febră aftoasă din ultimii ani au condus la sacrificarea a milioane de alte animale.

Este necesar ca abatoarele să asomeze animalele înainte de sacrificare pentru a evita, pe cât posibil, durerea şi suferinţa acestora. Însă normele privind tehnicile de asomare nu au fost modificate din 1993. În prezent, acestea nu mai sunt la zi cu progresul ştiinţific şi tehnologic şi nu iau în considerare aspectele care ţin de bunăstarea animală.

Pentru ca animalul să intre în stare de inconştienţă înaintea sacrificării, se utilizează diverse metode de asomare: prin şoc electric, prin folosirea gazului anesteziant sau a unor mijloace mecanice (de exemplu, pistolul cu aer comprimat). Nicio metodă nu este 100% eficientă, iar unele animale îşi revin în ultimele clipe de viaţă.

Propunerea Comisiei nu interzice niciuna dintre metodele de asomare, ci limitează utilizarea anumitor tehnici. De asemenea, admite faptul că oamenii de ştiinţă au rezerve faţă de lipsa de cruzime a două metode (gazarea cu dioxid de carbon şi electrificarea în baie de apă ), dar, în acelaşi timp, recunoaşte că nu există alternative comerciale.

De asemenea, propunerea Comisiei abordează următoarele aspecte:

- abatoarele vor trebui să desemneze o persoană responsabilă cu bunăstarea animalelor;

- angajaţii vor trebui să fie bine instruiţi şi să deţină un certificat de competenţe în materie de bunăstare a animalelor;

- fabricanţii dispozitivelor utilizate pentru asomarea animalelor vor trebui să furnizeze instrucţiuni privind utilizarea eficientă a acestora;

- abatoarele vor trebui să fie construite astfel încât să ţină cont de bunăstarea animalelor;

- vor fi create centre naţionale de referinţă pentru a oferi sprijin inspectorilor oficiali, carede multe ori, întâmpină dificultăţi în evaluarea eficienţei sistemelor de asomare complexe;

- autorităţile vor trebui să informeze mai bine publicul, dat fiind faptul că multe persoane şi-au exprimat nemulţumirea faţă de modul de sacrificare a animalelor în timpul epidemiei de febră aftoasă. Această boală nu afectează oamenii şi rareori cauzează moartea animalelor.

Cap 2.1. – Caracterizarea tehnologiei intensive de crestere si ingrasarea suinelor

In complexele industriale de crestere a suinelor in circuit inchis si flux continuu, in care se aplica sistemul intensiv, procesele de crestere si ingrasare necesita un ansamblu de constructii si utilaje care sa permita mecanizarea, automatizarea si electrificarea tuturor lucrarilor zootehnice, incepand de la transportul, pregatirea si servirea hranei, adaparea, evacuarea dejectiilor si pana la asigurarea automata a conditiilor de microclimat (temperatura, umiditate, ventilatie).

De asemenea, acestea trebuie sa asigure succesiunea si ritmicitatea lucrarilor tehnologice. Cresterea suinelor in aceste conditii contribuie la:

- reducerea efectivului animalelor de reproductie si folosirea intensa a acestora

- sporirea numarului de fatari anuale ale scroafelor si, implicit, a numarului de purcei

- scurtarea cu 50-60% a timpului de lactatie fata de sistemul traditional si la cresterea indicelui de utilizare a scroafelor si a boxei de fatare, indicator ce asigura eficienta fermei zootehnice.

Indicii tehnico-economici de productie din complexele industriale sunt mai mari decat cei din sistemul extensiv, in sensul ca ciclul de reproductie a scroafelor se reduce de la 215 zile la 150 de zile. Indicele de utilizare a scroafei creste de la 1,7 la 2,4 fatari. Durata ingrasarii scade de la 280 de zile la 180 de zile. Consumul specific se reduce de la 5 UN la 3,5 UN.