Tehnologia creșterii animalelor - bovine - rasa Charolaise

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Consideraţii generale

Creşterea animalelor pe teritoriul României a fost şi va fi o activitate de primă însemnătate în asigurarea bunurilor agroalimentare necesare pentru hrana populaţiei, pentru industria alimentară prelucrătoare, ca şi pentru participarea la schimburile comerciale internaţionale.

Condiţiile naturale, de sol şi climă, deosebit de favorabile, o îndelungată tradiţie, ca şi calitatea cercetării ştiinţifice şi a învăţământului zootehnic de toate gradele, reprezintă factori importanţi care stau la temelia dezvoltării zootehniei, creşterii performanţei şi competitivităţii.

Evident că, de convulsiile şi neajunsurile unor evenimente nedorite, cum au fost războaiele, crizele economice, unele calamităţi naturale sau chiar unele erori, în anumite perioade ale strategiei în dezvoltarea economiei, nu putea scăpa nici sectorul creşterii animalelor.

Ca urmare, au fost perioade, mai scurte sau mai lungi de timp, când s-au înregistrat diminuări ale efectivelor de animale şi scăderi ale producţiilor acestora. De fiecare dată însă, au urmat perioade de redresare, aceasta fiind o dovadă de netăgăduit că în România activitatea de creştere a animalelor este la ea acasă.

În România s-au crescut şi se cresc aproape toate speciile de animale de fermă, existând posibilitatea de asigurare a întregului sortiment de produse agroalimentare de origine animală.

În acelaşi timp, întinsele suprafeţe de pajişti naturale şi cultivate, ca şi potenţialul deosebit în ceea ce priveşte producţia de cereale şi leguminoase furajere, pot crea importante disponibilităţi de produse animale pentru export, obţinute în condiţii ecologice.

Transformările fundamentale care au avut loc după 1989, cu toată scăderea drastică a efectivelor de animale şi, ca urmare, a producţiilor obţinute, fenomene întâlnite în toate fostele ţări socialiste, au creat premisele unor noi orientări în practicarea zootehniei, care se vor materializa în performanţe tehnice cantitative şi calitative, ca şi de eficienţă economică în cadrul comunităţii europene şi mondiale.

Tehnologia creşterii animalelor şi obţinerii produselor animaliere este domeniul ştiinţific care se ocupă cu cercetarea particularităţilor biologice şi productive ale animalelor domestice, păsărilor, albinelor şi peştilor cu scopul folosirii eficiente a acestora pentru obţinerea produselor animaliere, elaborează metode de creştere şi regimuri de întreţinere a animalelor domestice, tehnologii performante pentru obţinerea produselor animaliere. Importanţa problemelor ştiinţifice şi tehnologice a specialităţii nominalizate pentru economia naţională este în majorarea producerii produselor animaliere, îmbunătăţirea calităţii, reducerea cheltuielilor pe unitatea de producţie obţinută.

Respectarea standardelor de calitate şi a reglementărilor sanitare constituie o altă direcţie de maximă importanţă în procesul de armonizare la normele comunitare. Cunoaşterea şi aplicarea prevederilor de acest tip de către fermieri sunt vitale din cel puţin două motive. Pe de o parte ele constituie o condiţie pentru accesul la mecanismele comunitare de sprijin (principiul condiţionalităţii). Pe de altă parte, nerespectarea standardelor de către producători atrage după sine imposibilitatea comercializării produselor agricole pe piaţa comunitară. În ultimii ani s-a înregistrat o transpunere accelerată a aquis-ului în domeniul calitativ, sanitar şi fito-sanitar. Totuşi acest ritm ridică o serie de probleme atât pentru fermieri cât şi pentru procesatori.

Cea mai mare parte a măsurilor vitale pentru restructurarea sectorului agricol se înscriu în cadrul politicii comunitare, în rândul componentei de dezvoltare rurală. Această componentă importantă a politicii PAC presupune şi o contribuţie naţională care să suplimenteze bugetul comunitar. Iniţial această contribuţie naţională era de 50% din valoarea totală a proiectului de finanţat.