Tehnologia Culturii Intensive și Superintensive a Mărului

INTRODUCERE

Pomologia este stiinta care studiaza particularitatile morfologice, biologice, ecologice si tehnologice ale speciilor si soiurilor de pomi si de arbusti fructiferi, ca principal obiect al pomiculturii. Pomologia opereaza cu un numar mare de specii si soiuri de aceea acestea trebuiesc studiate metodic, clasificate, caracterizate si alese în mod obiectiv, în vederea stabilirii celor mai corespunzatoare productiei pomicole.

Alegerea se face în functie de productivitate, calitatea fructelor, rezistenta la boli si daunatori, dar si dupa comportarea lor la factorii ecologici.

Principalele obiective ale pomologiei sunt:

- studiul principalelor organe (organografia), respectiv radacina, trunchiul, sarpantele, ramurile, lastarii, frunzele, florile, dar mai ales fructele. Aceste organe se studiaza din punct de vedere morfologic în vederea identificarii diferitelor soiuri, cât si functional adica modul de comportare în procesul de crestere si fructificare;

- cerintele diferitelor specii si soiuri fata de factorii ecologici, în vederea zonarii corespunzatoare a acestora pe teritoriu (bazine si centre pomicole);

- studiul particularitatilor biologice ale speciilor si soiurilor: vigoare, longevitate, precocitate, productivitate, comportarea în procesul de polenizare-fecundare, calitatea fructelor, etc. Aceste studii pe grupe de soiuri constituie baza teoretica pentru stabilirea tehnologiei diferentiate de cultura în ce priveste distantele de plantare, taierile de formare si de rodire, fertilizarea, normarea productiei, etc.;

- studiul portaltoilor pomicoli, comportarea soiurilor pe diferiti portaltoi, afinitatea, nonafinitatea, vigoarea combinatiei soi/portaltoi, durata de viata, etc.;

- comportarea soiurilor la boli si daunatori, la ger, la brume si îngheturi reprezinta obiective de studiu deosebit de importante pentru a evita riscurile climatice si pentru a obtine productii stabilite, ieftine, putin poluate si evitarea alterarii mediului înconjurator;

- calitatile si defectele soiurilor trebuiesc bine cunoscute pentru a elimina din sortiment soiurile necorespunzatoare si pentru a oferi obiective clare de ameliorare genetica laboratoarelor de specialitate.

Pomologia s-a desprins ca stiinta de sine statatoare din pomicultura, pe masura înmultirii speciilor si a soiurilor cultivate, scopul initial fiind de caracterizare si determinare a acestora. Pe masura aprofundarii cunostintelor, pomologia s-a dezvoltat si s-a diversificat continuu.

În ultimul deceniu, pomologia se orienteaza de la studiile descriptive spre latura tehnologica, respectiv aspecte de elaborare a unor tehnologii diferentiate de cultura pe grupe de soiuri sau pe soiuri aparte, de unde si denumirea de “pomicultura speciala! Sub care au aparut ultimele lucrari de specialitate.

Cu toate acestea consideram ca, pomologia trebuie sa-si pastreze denumirea initiala si trebuie sa-si completeze continutul cu aspecte noi de tehnologie, devenind astfel o stiinta atât descriptiva, cât si practica, tehnologica.

CAP. I ALEGEREA TERENULUI

Alegerea terenului se face în strânsa corelatie cu cerintele speciei fata de factorii de vegetatie. Pentru livezile comerciale se aleg cele mai favorabile terenuri în bazinele cunoscute de cultura. Terenul trebuie sa poata fi lucrat mecanizat, cu panta usoara, fertil profund, eventual irigabil în zone cu precipitatii sub 600 mm si fluctuante.

Pregatirea terenului se face prin defrisare, nivelare, fertilizare “substantiala” si mobilizare adânca prin desfundare la 60 cm.