Tehnologii de creștere a animalelor

Prin produsele lor, bovinele contribuie la asigurarea unui procent însemnat din hrana populaţiei. Creşterea bovinelor ocupă şi va ocupa locul prioritar în economia producţiei animale. Importanţa creşterii lor este dată de varietatea produselor pe care le furnizează ca produse principale: lapte, carne; produse secundare: piei, gunoi de grajd; subproduse de abator: unghii, coarne, sânge, păr etc. forţă de muncă.

Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice ridicate şi gradului înalt de digestibilitate. Conţine peste 100 de substanţe necesare organismului uman, din care 20 de aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii, valoare nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g carne de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g peşte, 2,6 kg varză, 125 g pâine etc. Importanţa laptelui constă nu numai în valoarea nutritivă deosebită, ci şi în faptul că poate fi transformat într-un număr foarte mare de produse lactate (peste 1000), ceea ce contribuie la diversificarea alimentaţiei umane. Hrana consumată este transformată cel mai economic în lapte; astfel, la acelaşi consum de hrană, vacile de lapte dau o producţie echivalentă din punct de vedere energetic cu 1000 Kcal, pe când animalele supuse îngăşării produc, prin depunerile de carne şi seu, cca. 840 Kcal. Din producţia totală de lapte produsă pe glob, mai mult de 90% este dată de vaci.

Carnea. Deşi producţia de carne furnizată de bovine reprezintă cca. 35-40% din producţia mondială de carne, se estimează o creştere a ponderii acesteia în consumul mondial.Creşterea cerineţelor pentru carne de bovine se explică prin valoarea nutritivă şi dietetică a acesteia.

Alte produse. Bovinele furnizează de asemenea şi produse secundare deosebit de valoroase, respectiv peste 90% din pieile folosite în industrie şi 75% din gunoiul de grajd produs de toate speciile.Creşterea bovinelor prezintă importanţă şi prin contribuţia la creşterea eficienţei economice datorită faptului că foloseşte judicios furajele fibroase şi suculente, precum şi toate produsele secundare din producţia vegetală.

Situaţia şi evoluţia creşterii bovinelor pe glob

Creşterea bovinelor este influenţată de un complex de factori naturali şi socio-economici. Se apreciază că pe glob există aproape 1,3 miliarde bovine, cele mai mari concentrări de efective fiind în 6 mari centre importante: America de Nord (S.U.A., Canada, Mexic); Europa şi Asia (China, India); America de Sud (Brazilia, Argentina, Columbia); Africa şi Australia; Orientul apropiat; Oceania.

Analizând repartiţia efectivelor de bovine pe glob, rezultă că cele mai numeroase sunt în Asia (cca. 30% din efectivul mondial). În America de Sud însă se cresc rase specializate pentu producţia de carne, iar în Asia efectivele sunt formate din specii mai puţin productive, comparativ cu taurinele (bivoli, zebu etc.). Faţă de o creştere a efectivelor pe glob de 6,1% în perioada 1979-1991, în unele continente creşterea a fost mai mare (Asia cu +13,6%; America de Sud cu +14,7%), iar în altele s-a înregistrat un regres (Europa cu –9,5%; Oceania cu –7,4%; America de Nord şi Centrală cu –7,6%).Reducerea efectivelor în ţările dezvoltate se datorează, în principal, intensificării procesului de ameliorare şi perfecţionării metodelor de exploatare, ceea ce a determinat realizarea unor producţii medii şi globale superioare.

În Europa, luată în ansamblu, producţia de lapte a crescut cu apropae 50% în ultimii 20 ani În unele ţări vest europene, pentru a limita creşterea producţiei globale, statul sprijină pe acei fermieri care reduc efectivele de taurine, exploatate pentru lapte.

Situaţia şi evoluţia creşterii bovinelor în ţara noastră

În trecut, în ţara noastră creşterea bovinelor nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, deşi existau condiţii deosebit de favorabile. În perioada dintre cele două războaie mondiale, odată cu înfiinţarea I.N.Z. s-au luat o serie de măsuri pentru stimularea creşterii acestei specii. Sub patronajul I.N.Z. iau fiinţă sindicatele de creştere ale diferitelor rase de taurine. Măsurile privind organizarea ponderii raselor ameliorate, la înviorarea exportului de animale, la creşterea veniturilor crescătorilor, a interesului lor pentu creşterea taurinelor.

Datele stastistice din 1938 arată că efectivul era de 3.653.000 cap. din care efectivul matcă reprezintă 48,9% asigurând o densitate de 25,2 cap/100 ha teren arabil. Atât densitatea cât şi producţiile realizate pe cap de vacă (965 l lapte) erau cu totul nesatisfăcătoare. În această perioadă majoritatea vacilor erau din rasa locală Sură de stepă. După cel de-al doilea război mondial s-au luat o serie de măsuri care au dus la redresarea creşterii taurinelor, în mod deosebit în fermele de stat.

Conform ultimilor date statistice, în 1993 efectivul de bovine era de 3.683.000 capete, foarte apropiat de cel existent în 1938. Sub aspect calitativ însă, efectivul actual este superior celui din 1938, dovadă producţia medie de lapte de peste 3050 l lapte.

Pentru redresarea creşterii taurinelor în perspectivă se impun următoarele măsuri:

- Dezvoltarea bazei furajere, prin îmbunătăţirea şi exploatarea raţională a pajiştilor naturale şi cultivate, sporirea suprafeţelor cu culturi furajere în special trifoliene şi sfeclă furajeră până la nivelul ţărilor apusene, utilizarea mai bună a resurselor furajere secundare din producţia vegetală şi industria alimentară;

- Stimularea creşterii taurinelor în gospodăriile populaţiei prin preţuri stimulative, acordarea de credite avantajoase pentru cumpărarea de animale de rasă, construcţii de adăposturi şi achiziţionarea de utilaje pentru mecanizarea microfermelor;

- Îmbunătăţirea activităţii de reproducţie a taurinelor pentru ridicarea procentului de fecunditate şi natalitate;

- Organizarea în noile condiţii, a însămânţărilor artificale cu material seminal congelat, pentru realizarea în cel mai scurt timp a progresului genetic scontat;

- Apărarea sănătăţii taurinelor prin eradicarea principalelor boli contagioase (tuberculoză, leucoză), prevenirea şi combaterea sterilităţii diminuarea afecţiunilor mamre şi podale etc.