Cuprins
- 1. Introducere .3
- 2. Programul de furajare.4
- 2.1 Nevoile nutriţionale ale animalelor.4
- 2.2Tehnologia de îngrăşare în sistem extensiv.5
- 3. Reproducţia .7
- 4. Îngrijirea şi creşterea .9
- 4.1 Controlul păşunatului .9
- 4.2 Confortul animalelor .9
- 4.3 Factorii de stres .10
- 5. Ingrijirea adaposturilor .11
- 5.1 Ferme cu îngrăşarea viţeilor în aer liber .11
- 5.2 Ferme cu îngrăşarea viţeii în interiorul adăposturilor .11
- 5.3 Condiţiile de siguranţă şi de funcţionare a adăposturilor .12
- 5.4 Curăţarea adăposturilor .12
- 5.5 Gestionarea gunoiului de grajd .13
- Bibliografie .15
Extras din referat
1. Introducere
În vederea conversiei unei ferme convenţionale de bovine pentru carne într-o fermă ecologică, trebuie respectate o serie de recomandări privind îngrijirea zilnică a animalelor.Alimentaţia, reproducţia, creşterea şi măsurile sanitar-veterinare, combinate cu îngrijirea adăposturilor şi gestionarea gunoiului de grajd, sunt principalele aspecte cu care trebuie să se familiarizeze orice practician ecologist.
Alimentaţia are efecte semnificative asupra reproducţiei şi sănătăţii animalelor. O alimentaţie săracă de scurtă durată, atât cantitativ, cât şi calitativ, are un impact negativ asupra procentului de fertilitate şi a greutăţii viţeilor la naştere, determină un procent mare de retenţii placentare etc. Furajarea în exces a vacilor gestante poate să crească procentul de fătări complicate.
Alimentaţia dezechilibrată, precum excesul de carbohidraţi sau conţinutul mic de fibră, va avea efecte negative, în ceea ce priveşte sănătatea animalelor, predispunându-le la atacul de boli. Dacă se furajează cu o cantitate mai mică de furaje, creşte nivelul de stres şi disconfort al animalelor, care se manifestă prin
lupte între animalele puternice şi posibile răniri ale acestora, în timp ce, cele mai slabe pierd în greutate şi se îmbolnăvesc.
Un alt exemplu, coroborat cu legăturile dintre componentele proceselor de creştere şi dezvoltare, se referă la confortul animalelor. Când animalele se află în afara grajdului, în mediul lor natural, fac anumite lucruri specifice comportamentului natural, precum a se linge, a se culca, a se întinde, a se juca, a se lupta etc., starea de sănătate a acestor animale este bună. Când o parte din mişcările lor native sunt reprimate şi orice însuşire tipică mişcării lor naturale este diminuată, animalele sunt supuse unui anumit stres şi pericolul de îmbolnăvire creşte.
Furajarea, unul dintre cei mai importanţi factori, conţine modul de producere şi folosire a resurselor naturale, suplimentele de furaje în perioadele de scădere a producţiei şi formule de furajare şi furaje ecologice
În ceea ce priveşte reproducţia, se prezintă practica naturală, deşi inseminarea artificială este permisă. De asemenea, se recomandă studierea fiecărui program de reproducţie, pentru a fi siguri că femelele au o producţie bună. Se va avea în vedere, prioritar, atât la vacă cât şi la viţel, uşurinţa la fătare.
În continuare, se prezintă principalele aspecte privind îngrijirea şi creşterea bovinelor pentru carne în sistem ecologic, cu o atenţie deosebită asupra normelor de urmat pentru satisfacerea nevoilor animalelor şi creşterea confortului acestora, precum şi pentru diminuarea factorilor de stres din timpul transportului animalelor.
Adăpostul, trebuie să asigure mişcarea liberă a animalelor, precum şi condiţii de igienă şi sănătate compatibile cu confortul animalelor. În funcţie de tipul fermei, este posibil să ţinem viţeii pentru carne tot timpul în aer liber, caz în care adăposturile vor fi foarte reduse ca mărime. În cazul în care viţeii pentru carne trebuie ţinuţi în adăpost, aceste adăposturi trebuie echipate complet pentru a le asigura acestora tot confortul necesar.
Gestionarea gunoiului de grajd completează ciclul particularităţilor fermelor ecologice de creştere a bovinelor pentru carne. Managementul adecvat al gunoaielor zootehnice este necesar pentru a menţine echilibrul mediului şi a elimina contaminarea mediului în care trăiesc animalele. În fermele de bovine, compostul şi gunoiul de grajd sunt două dintre cele mai folosite îngrăşăminte.
2. Programul de furajare
Într-o fermă ecologică de bovine pentru carne, în marea majoritate a timpului de hrănire se utilizează resurse naturale de pe parcelele de teren disponibile pentru bovine. In aceste resurse naturale sunt incluse păşunile, în sensul strict al cuvântului, frunzele copacilor, fructele, etc Dieta furajeră ar trebui să garanteze calitatea produsului final şi necesarul de nutriţie în timpul diferitelor etape ale vieţii animalelor.
De asemenea, un regim furajer deficitar poate duce la aparitia unor boli şi la o reducere a ratei de producţie. Lipsa de minerale, vitamine, fibre, concentrate, etc, poate genera probleme care, în cele din urmă pot pune in pericol viaţa animalelor. În general, dieta bovinelor la ingrsat este ecologica si se bazeaza pe resurse naturale, pe un sistem de pasunat roatational, in care densitatea animalelor corespunde marimii fiecarei parcele, eliminand potentialele probleme cauzate de pasunat excesiv.
Pasunatul excesiv are efecte negative asupra mediului, precum eroziunea solului, dificultati in refacerea pasunilor, acumularea de cantitati mari de gunoi si desigur, cresterea concentratiei de azot, care sporeste pericolul imbolnavirii animalelor. Numarul maxin de animale pe parcela coincide cu acumularea de gunoi corespunzator unei doze maxime 170 kg N/ha/an, care poate fi absorbit de sol si nu este contaminant.
In perioadele cu insuficiente resurse naturale, vitele trebuie furajate cu alte furaje ecologice (furaje verzi, fan, siloz, concentrate etc.). Ratia zilnica de fibroase in substanta uscata, formata din furaje uscate, fibroase, fan, etc. trebuie sa fie cel putin 60%. De asemenea, in anumite perioade, animalele trebuie sa primeasca suplimente alimentare corespunzatoare nevoilor acestora. Formula de nutreţuri trebuie să fie liberă de antibiotice, de factori care sporesc creşterea economică, de erbicide, pesticide, etc seminţele nu pot fi transgenice sau să provină din organisme modificate genetic sau din derivatele lor.
În ceea ce priveşte utilizarea de vitamine, sunt incluse numai substanţele autorizate în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European (CEE) nr 1831 / 2003:
- Vitamine derivate din materii prime care au loc în mod natural în produsele alimentare pentru rumegătoare.
- Vitaminele A, D şi E sintetice, identice cu vitaminele naturale şi definite chimic, de obicei cu autorizarea in prealabil a organul de control în statul membru.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnologii Ecologice de Cresterea Animalelor.docx