Tehnologii integrate în floricultură

Narcisa este o planta originara din bazinul mediteraneean, din Spania si Portugalia. In Anglia a ajuns prin intermediul romanilor, care au oferit suveranilor drept cadou cativa bulbi de narcisa. Narcisa se gasea si in Asia si este una dintre cele mai vechi plante. Exista date care atesta ca narcisa exista din anul 3000 inainte de Christos. Vechii greci, romani si chinezi cultivau narcisa pentru proprietatile ei medicale.

Narcisa a fost o planta cultivata masiv de catre greci, insa pana in anul 1600 nu au mai existat date despre aceasta floare. In anul 1629 un grup de calatori englezi descopera aceasta floare si o cultiva in gradinile lor. Astfel, narcisa cunoaste din nou succesul din vremurile de altadata. In America anilor 1700, narcisa este cea mai populara floare cultivata in gradina.

Genul Narcissus cuprinde peste 30 de specii perene bulboase. Bulbii multianuali, tunicaţi au formă ovoidă sau piriformă şi culoare cenuşie. Frunzele sunt liniare de 12-28 cm lungime. Florile au perigonul tubular format din 6 diviziuni libere, drepte şi o formaţiune caracteristică denumită coronulă.

Narcissus sp. înfloreşte primăvara, în martie şi aprilie. De preferat este ca recoltarea să se facă prin rupere în faza de boboc închis, aproape necolorat, aplecat (gât de gâscă). Soiurile involte, cu mai multe flori, se recoltează în momentul deschiderii florilor. Culturile de câmp se recoltează dimineaţa pe rouă. Narcisa secreteă un suc cu proprietăţi alelopatice care micşorează durata de păstrare a altor specii.

Speciile de narcise se grupează după numărul florilor în:

a. specii uniflore: Narcissus pseudonarcissus, N. poeticus.

b. specii multiflore: Narcissus jonquilla, N. tazetta (orientalis).

Bulbul de narcisa are diferite forme:

- ovoid

- rotund

- piriform

- piriform-lunguiet

Frunzele sunt de culoare verde sau verde cenusiu,lat liniare de 10-20mm,putin caniculate sau cilindrice caniculate,ascutite la varf sunt egal de lungi sau mai scurte decat tulpina florala.

Florile in functie de specie si varietate pot fi : tubuloase sau coronate,simple sau involte,albe sau galbene,cu treceri de la alb la galben sau cu petale albe si coronula galbena.

Inmultirea narciselor se face prin divizarea bulbilor in lunile iulie-octombrie,la fiecare 4-5ani.Bulbilii obtinuti in jurul plantei mama dau flori mai putine in primul an de la plantare,majoritatea insa dau flori in al doilea sau al treilea an.

Plantatul in camp se face prin septembrie-octombrie ,intr-un pamant expus la soare,argilo-nisipos,bogat in humus.Adancimea de plantare nu trebuie sa depaseasca 10 cm iar distanta de plantare poate fi de la 12/12 pana la 15/15cm.

Boala specifică narciselor este putregaiul bazal al bulbilor (Fusarium oxisporum). Prezenţa sa se remarcă în câmpşi în depozitele de păstrare a bulbilor. Pe bulbi apare un putregai de culoare brună, cu aspect spongios. Bulbii tineri se desprind uşor, deoarece atacul începe de la nivelul discului. În cultură, frunzele se îngălbenesc, butonii florali rămân mici şi în final planta se usucă. Tratamente: îmbăierea bulbilor după scoaterea din pământ într-o suspensie de Benlate 0,2%, timp de 30 minute; eliminarea plantelor bolnave din cultură;

respectarea rotaţiei culturilor.

Recoltarea florilor se face prin rupere atunci când sunt în fazele de boboc colorat sau de deschidere completă.