Trandafirul

INTRODUCERE

Originea trandafirului

Trandafirul este o planta ornamental foarte veche care a fost întâlnită undeva la granița dintre istorie și mitologie. Primele fosile ale unui strămoș al trandafirului au o vechime de circa 35 de milioane de ani. Primii trandafiri apropiați de speciile cunoscute astăzi au fost întâlniți în China, în urma cu 5.000 de ani. De aici, s-au răspândit mai întai în India, apoi în Orientul Mijlociu. Grădinarii romani cunoșteau metode de forțare a înfloriririi la trandafir, cunoșteau altoirea și au rămas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella sau Varro. Mai târziu, în Evul mediu, trandafirul rămâne la fel de apreciat și este prezent ca simbol pe blazonul multor familii nobiliare. Deși floarea a fost mereu asociată cu puritatea și dragostea, în 1455 ea avea sa cunoască alte sensuri. Ea se găsește în aceasta perioadă în centrul "războiului de 30 de ani", numit și razboiul celor două roze. Asta din pricina că cele două case nobiliare adversare aveau drept simbol un trandafir alb, respectiv unul de culoare rosie.

Prima pepinieră de trandafiri din America de Nord a fost înființată în 1737 la Flushing, Long Island în propietatea lui R Prince. S-a dezvoltat atât de mult încât într-un secol a dombândit 700 de soiuri.

Între anii 1800 și 1810 au ajuns în europa speciile R. multiflora, R. banksiae, până la sfâșitul secolului 19- lea au ajuns în Europa speciile: R. roxburghii, R. anemoneflora, R. fortuniana, R. prezewalskii, R. gigantea, R. moyesii, R. hugonis.

În România pe lângă speciile endemice, în special Rosa canina, se spune că trandafirii de grădină au apărut împreună cu războaiele de cucerire ale turcilor. În Transilvania primele pepiniere de trandafiri apar la inceputul sec. 19. În a 2-a parte a sec. 19 se gaseau pepiniere mari în cele mai importante orașe ca Timișoara, Cluj, Arad, Oradea, Satu Mare, Târgu Mureș, Brașov. La sfârșitul sec. 19 la Cluj s-a înființat primul rozariu amplasat în curtea unui orfelinat.

La principalele stațiuni experimentale au fost înființate colecții de roze cuprinzând sute de soiuri, la Grădina Botanică din Iași s-a înființat un rozariu cu peste 800 de soiuri.

CAPITOLUL I. MORFOLOGIA TRANDAFIRULUI

1.1. Rădăcina

Are mai multe funcții: ancorarea plantei în sol, absorbția apei și substanțelor nutritive, transportul lor spre tulpină și depozitarea unor substanțe de rezervă.

Rădăcina trandafirului se numeste și sistem radicular, el poate să fie de două feluri:

-sistem pivotant: apare la plantele provenite din sămânță și netransplatate; - sistem fascicular: se găsește la trandafirii înmulțiți pe cale vegetativă. În funcție de adâncimea de înrădăcinate deosebim plante : - cu înrădăcinate superficială: rădăcina cu depășește adâncimea de 30 cm; - cu înrădăcinate adâncă: masa principală de rădăcina găsindu-se la 15-50 cm, unele rădăcini verticale pot ajunge până la 1m. De aceea se poate spune că trandafirul are o înrădăcinate mixtă. Rădăcinile fine, situate la vârful ramificațiilor, numite și rădăcini active, sunt cele care absorb apa și substanțele minerale. Rădăcinile active prezintă următoarele zone (Fig 1.): - piloriza, protejează vârful vegetativ și asigură pătrunderea rădăcinilor în sol; - în vârful vegetativ au loc diviziuni celulare urmate de alungirea celulelor( creșterea în lungime a rădăcinilor); - zona piliferă, cu perișori absorbanți. La trandafirii altoiți, pe partea superioară a rădăcinilor mai groase, cele mai apropiate de suprafață, precum și deasupra coletului, se găsesc muguri adventivi și dorminzi din care pot apărea drajoni.

Fig 1. Secțiunea longitudinală

din rădăcină

Tăierea trandafirilor de la bază este o lucrare care trebuie făcută tot timpul la trandafirii altoiți. La trandafirii înmulțiți prin butășire sau marcotaj nu există drajoni.