Utilizarea informației pedologice în scopul identificării, caracterizării și evaluării resurselor de teren și a impactului de mediu

Pamantul este bunul economic cel mai de preţ al oamenilor, iar agricultura este cea mai veche şi mai mare întreprindere de producţie.

Problemele actuale ale agriculturii sunt de ordin tehnic, social politic, economic, juridic. Ele derivă si din modul în care a fost gestionată această ramură economică, de ploitica agrară promovată şi de legislaţia referitoare la acest domeniu.

Cel mai mare neajuns al agriculturii din România îl constituie fărâmiţarea excesivă a proprietăţii funciare, în exploataţii mici, în medie de 2,2 ha. Aceasta este una din consecinţele aplicării legilor nr. 18/1991 şi 169/1997, care nu au prevăzut nimic pentru protejarea marilor investiţii tehnice făcute în agricultură înainte de 1989 (organizarea teritoriului, sisteme de irigaţii, etc.) şi nici sancţiuni pentru cei care le distrug.

Exploataţiile agricole mici, de subzistenţă, limitează posibilitatea investiţiilor în mijloace moderne de producţie Este vorba, în primul rând, de mecanizarea lucrărilor agricole şi refacerea sistemului de irigaţie.

Un alt mare neajuns rezultat în urma aplicării legii nr. 18/1991 îl constituie faptul că 47% din terenul retrocedat aparţine moştenitorilor cu domiciliul la oraşe, care au alte ocupaţii decât agricultura.

Importanţa economică a pământului este evidenţiată de următoarele aspecte:

pământul este sursa cea mai sigură şi cea mai importantă de venituri ale statului;

este o bogăţie limitată, dar care durează o veşnicie şi care asigură cerinţele de hrană şi de locuinţă pentru populaţie;

este principalul mijloc de producţie şi obiect al muncii în agricultură şi silvicultură;

este baza de amplasare a construcţiilor;

este sursa de materii prime pentru industria prelucrătoare.

Pământul prin natura sa a constituit în decursul veacurilor obiect al muncii şi în acelaşi timp mijloc de producţie, diferit de toate celelalte, fiind limitat ca întindere, de neînlocuit, stabil şi indestructibil. Întrucât nu poate spori după dorinţă, oamenii l-au transformat, de timpuriu, într-un bun propriu a cărui valoare a crescut continuu.

Evaluarea pământului în cadrul economiei de piaţă este o operaţie importantă, întrucât valoarea lui are pondere în capitalul proprietăţii agricole. Ea trebuie să ţină seama că terenurile agricole au o multitudine de clasificări, destinaţii, categorii. Ca urmare, valoarea pământului este influenţată de o serie de factori şi cauze, care dau o tendinţă de urcare sau scădere a acesteia.

Principalii factori care pot influenţa mai mult sau mai puţin valoarea pămâtului sunt:

calitatea terenului agricol;

posibilităţile creşterii valorii prin efectuarea unor lucrări de îmbunătăţiri funciare (drenaje, irigaţii, fertilizări);

avantajele oferite de apropierea de căile de comunicaţie, sursele de comunicaţie şi centrele populate;

gustul şi aspiraţiile populaţiei atrase sau nu de activităţile agricole;

forma sub care este exploatat pământul (personal, în arendă, în parte);

mărimea, organizarea-parcelarea, natura pământului;

sistemul de cultură practicat (extensiv- intensiv);

mâna de lucru disponibilă în localitate sau în zonă;

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă o acţiune complexă de cercetare şi de apreciere cantitativă a principalelor condiţii care determină creşterea şi rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultură. Deoarece capacitatea de producţie a terenurilor se modifică sub influenţa factorilor naturali, dar mai ales a intervenţiei omului, bonitatea trebuie actualizată în permanenţă.

Prin lucrările de cartare pedologică şi de bonitare cadastrală a solurilor se realizează baza de date grafice şi descriptive necesară pentru inventarierea, clasificarea şi evaluarea resurselor de sol dintr-un spaţiu geografic, care poate să fie reprezentat de o exploataţie agricolă sau de un teritoriu administrativ-cadastral. Învelişul de soluri este studiat în raport cu factorii naturali şi antropici ce îi determină însuşirile şi respectiv, fertilitatea naturală, cu diferite favorabilităţi pentru creşterea şi dezvoltarea fitocenozelor agrare sau naturale.

Prin realizarea lucrărilor de bonitare a terenurilor agricole se cer rezolvate următoarele probleme:

1. Precizarea capacităţii de producţie a terenului pentru diferite plante de cultură, plantaţii pomicole şi viticole şi pajişti naturale;

2. Precizarea celor mai raţionale repartiţii a culturilor pe teritoriu, respectiv fundamentarea lucrărilor de zonare şi profilare a producţiei agricole;

3. Stabilirea cauzelor care limitează capacitatea de producţie şi evidenţierea lor în vederea diminuării sau înlăturării efectelor negative care limitează recoltele;

4. Fundamentarea masurilor economice pentru evidenţierea şi comensurarea rentei funciare diferenţiale în vederea preluării şi redistribuirii acesteia, pentru asigurarea echităţii social-economice pentru toţi lucrătorii din agricultură.

1. IMPORTANŢA STUDIILOR PEDOLOGICE ŞI DE BONITARE CADASTRALĂ

Între condiţiile materiale, necesare vieţii şi activităţii oamenilor, un rol hotărâtor îl are pământul - solul şi subsolul - el constituind premisa şi baza materială a oricărui proces de producţie.

Calitatea sa, de generator inepuizabil de resurse materiale pentru condiţia umană, pământul şi-o afirmă în toată deplinătatea prin folosinţa agricolă unde primordialitatea sa este cu adevărat unică şi de neînlocuit

Dacă pentru alte ramuri ale economiei naţionale, cu excepţia industriei extractive, pământul joacă un rol secundar, servind doar ca suport şi spaţiu pentru desfăşurarea activităţii, pentru agricultură pământul ocupă un loc hotărâtor în dezvoltarea economică de ansamblu a ţării noastre