Valorificarea Plantelor Medicinale

IMPORTANTA PLANTELOR MEDICINALE

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi,mestesugul vindecarii suferintelor umane nu s-a putut desparti de plantele medicinale. Pana in urma cu un veac, aproape toate ‘leacurile’ folosite de om erau de origine vegetala.

Treptat, “sita stiintei” a separate ce este folositor si ce nu din cunostiintele medicinii populare.

Vechile civilizatii umane si-au adus, fiecare, contributia la cunoasterea si utilizarea unui numar tot mai mare de plante medicinale. Numerosi invatati antici si din evul mediu au cunoscut si au consemnat in scrierile lor insusirile medicinale si modul de utilizare a numeroase plante.

In zilele noastre, pe glob, circa jumatate din produsele farmaceutice au la baza plante medicinale sau au in compozitia lor principii active extrase din plante( alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile,etc.), fiind folosite in tratamentul unor boli grave de inima,stomac,etc. La aceasta se adauga produsele utilizate la prepararea ceaiurilor si in diverse industrii (alimentara,parfumerie,cosmetica). Se apreciaza ca la scara mondiala, se folosesc astazi in fitoterapia populara si “culta” circa 20000 specii de plante medicinale si aromatice, din care cele mai utilizate sunt circa 300 de plante.

In toata lumea, imbogatirea sortimentului de plante medicinale si aromatice si diversificarea utilizarii lor este in plin avant.

Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale si a romatice din tara

noastra a capatat un suport stiintific recunoscut inca de la inceputul acestui secol.

Merita mentionat faptul ca prima statiune experimentala din lume specializata in studiul plantelor medicinale a fost infiintata la Cluj, in anii 1904, punandu-se astfel bazele cercetarii experimentale in domeniul plantelor medicinale si aromatice din flora noastra.

Botanisti, biologi, agronomi, farmacisti si medici de prestigiu din tara noastra si-au legat numele de cunoasterea si valorificarea plantelor medicinale si aromatice.

Avand conditii foarte variate de sol si clima, tara noastra are o flora diversificata si bogata. Din zona de stepa pana in cea montana se intalnesc felurite specii ierboase si lemnoase, plante care cresc spontan si un numar insemnat de plante cultivate. In scop medicinal si aromatic,pentru nevoile interne si pentru export, in tara noastra se recolteaza sistematic, in prezent, peste 150 de specii de plante.

In Romania se cultiva peste 50 de specii de plante in scop medicinal si aromatic, cu tendinta de crestere, pe masura sporirii solicitarilor din partea in dustriei chimico- farmaceutice, a altor beneficiari interni si a posibilitatilor de stimulare si de valorificare tot mai eficienta a acestor produse la export.

RECOLTAREA, USCAREA SI CONSERVAREA PLANTELOR

MEDICINALE SI AROMATICE

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia dialectica substanta aciva - actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea materiei prime.

Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active( radacini, rizomi, parti aeriene, scoarta, flori, Frunze, fructe,seminte).

Al doilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare pe care le prezentam in urmatorul tabel:

Tot in legatura cu acest factor sunt si perioada de zi si conditiile meteorologice cand se face recoltarea. In general, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa amiaza,pana la apusul soarelui. Plantele continand uleiuri volatile se vor recolta, in special, pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.

Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), cu alte cuvinte partile subterane ale plantelor,se recolteaza primavara timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau a partilor aeriene ale plantei sau toamna tarziu dupa ofilirea partilor aeriene.

Partile aeriene (Herba) ale plantei, impropriu numite “iarba” prin vulgarizarea termenului latin ‘herba’ se recolteaza, de obicei, cu putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera, in nici un caz prin smulgere. Mugurii foliari ( Gemmae sau Turiones) se recolteaza primavera devreme, inainte de desfacerea lor. Se recomanda ca mugurii sa se recolteze in parchetele de exploatare forestiera.

Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza, in special, primavera, la inceputul vegetatiei, cand se desprinde mult mai usor.

Frunzele ( Folium) se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare, manual dar nu prin strujire pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si pentru a nu se distruge celulele ce contin uleiuri volatile.

Recoltarea florilor(Flores) pentru unele specii se recomanda sa se faca in boboc, iar pentru altele la inceputul infloririi sau in timpul infloririi,inainte de inflorire.

Fructele (Fructus) se recolteaza unele in parga (macese), cand contin maximum de vitamine, iar altele cand au ajuns la coacere (afine,ienupere).

Semintele (Semen) se recolteaza cu putin inainte de completa maturitate, apoi se intend imediat pentru uscare in straturi subtiri.

Uscarea. Inainte de uscare se va proceda la o conditionare a partilor de plant intelegand prin aceasta indepartarea corpurilor straine, a partilor din planta care nu sunt indicate, partile alterate sau atacate de insecte.

La materia prima care nu se prelucreaza imediat dupa recoltare se face uscarea pe cale naturala la soare sau la umbra. In tabelul urmator sunt prezentate cantitatile si durata uscarii la umbra a materiei prime:

In timpul uscarii produsul se intoarce, pentru a evita decolorarea, incingerea si deprecierea calitatii.

Uscarea artificiala se face la diferite temperaturi in functie de produs si

compusii active, fapt care va fi evidentiat la fiecare planta in parte. Temperatura si conditiile de uscare influenteaza puternic continutul in principii active.

Dupa uscare produsul se sorteaza pe calitati, se ambaleaza, se eticheteaza si se pastreaza pana la livrare.

SITUATIA PLANTELOR MEDICINALE IN ROMANIA

Suprafetele cultivate cu plante medicinale si aromatice au inceput sa ia amploare si in tara noastra. Astfel de la 1,4 mii ha in 1950 in Romania, s-a ajuns la 4,2 mii ha in anul 2000. Productia de plante medicinale si a crescut de la 0,4 mii tone la cca 1,4 mii tone.

Cea mai mare suprafata alocata plantelor medicinale si aromatice precum si cea mai ridicata productie s-a inregistrat in anul 1989 cand suprafata a fost de 41,6 mii ha, iar productia de 33,3 mii tone.

Cerintele crescande de materie prima vegetala pentru indistria chimico farmaceutica, care s-a dezvoltat mult in zilele noastre, a condus la marire suprafetelor cu plante medicinale cultivate si la largirea sortimentului acestora. Dupa 1990 atat suprafetele cat si productiile au scazut considerabil, mult sub limita posibilitatilor de valorificare a potentialului productive din tara noastra.

Totusi comparative cu alte plante agricole, plantele medicinale se cultiva pe suprafete destul de mici. Importanta acestor plante nu trebuie insa apreciata in functie de suprafetele pe care se cultiva, ci prin valoarea lor specifica, prin dozele de medicamente ce se obtine pe unitatea de suprafata.

In anul 2003 suprafetele cultivate cu plante medicinale au cunoscut o

crestere semnificative ajungandu-se la aproximativ 12,2 mii de hectare de astfel

de culture si o productie de 10 mii de tone.