Extras din referat
INTRODUCERE ÎN VITICULTURÃ
1.1. DEFINItIA sI CONtINUTUL VITICULTURII
Termenul de viticulturã derivã din limba latinã: „vitis“ = vitã de vie si
„cultura“ = cultivare, îngrijire.
Viticultura reprezintã o ramurã importantã a horticulturii, care studiazã
particularitãtile biologice si modul rational de cultivare a vitei de vie, cu scopul de
a pune în valoare potentialul biologic al soiurilor si de a realiza o eficientã
economicã ridicatã.
Mãsurile tehnologice sunt grupate în tehnologiile de culturã ale vitei de vie,
care au evoluat de la tehnologiile rudimentare, cu randamente scãzute, practicate
pânã în secolul al XIX-lea, la tehnologiile moderne de culturã, prin introducerea
unor soiuri noi de vitã de vie sau ameliorarea soiurilor vechi, modificarea formei
de conducere, a tipului de tãiere si a sistemelor de sustinere, introducerea pe scarã
largã a mecanizãrii, chimizãrii si irigãrii, prin care s-a realizat o intensivizare tot
mai accentuatã a viticulturii, cresterea continuã a productiilor obtinute la unitatea
de suprafatã, astfel încât, cu toate cã suprafetele ocupate cu vita de vie au scãzut
continuu pe plan mondial, de la 10,2 mil. ha în 1976 la 7,9 mil. ha în 2002,
productia de struguri si produse viti-vinicole, precum si comertul cu aceste
produse au crescut continuu, ajungându-se chiar la o supraproductie.
Folosirea tot mai intensã si pe scarã largã a îngrãsãmintelor chimice, pentru
cresterea productivitãtii solurilor sãrace, si a diferitelor substante chimice de
sintezã, pentru combaterea bolilor si dãunãtorilor, a determinat cresterea
semnificativã a productiilor obtinute, dar si scãderea fertilitãtii solurilor,
dezechilibre biologice, poluarea mediului, transferarea unor astfel de produse sub
formã de reziduuri în produsele viti-vinicole, cu efecte nefavorabile asupra
organismului uman. De aceea, în ultimul timp, se pune tot mai mult accent pe
viticultura biologicã, care integreazã progresul stiintific din viticulturã, înconditiile protejãrii mediului ambiant, realizãrii unor costuri mai reduse de
productie si obtinerii unor produse viti-vinicole de calitate, fãrã reziduuri toxice,
cu un continut echilibrat în elemente nutritive.
Viticultura cuprinde trei pãrti distincte.
Partea generalã studiazã originea, evolutia si sistematica vitei de vie,
morfologia si anatomia, ecologia, biologia si fiziologia vitei de vie,
care fundamenteazã tehnologiile de culturã.
Tehnologiile de producere a materialului sãditor viticol cu valoare
biologicã si tehnicã ridicatã, prin diferite metode, care sã permitã
înfiintarea unor plantatii viticole corespunzãtoare.
Tehnologiile de înfiintare si întretinere a plantatiilor viticole roditoare,
care sã asigure valorificarea conditiilor ecologice si a potentialului
biologic al soiurilor cultivate, în conditiile realizãrii unei eficiente
economice ridicate.
Viticultura este o ramurã de productie intensivã, care utilizeazã pentru
fundamentarea diferitelor aspecte specifice cunostinte din alte domenii: botanicã,
biochimie, mecanizare, ecologie, pedologie, geneticã, fiziologia plantelor,
agrochimie, fitopatologie, entomologie, ameliorarea plantelor etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Viticultura
- Bibliografie.pdf
- Capitolul-1.pdf
- Capitolul-2.pdf
- Capitolul-3.pdf
- Capitolul-4.pdf
- Capitolul-5.pdf
- Capitolul-6.pdf
- Capitolul-7.pdf