Zone Agricole

Agricultura este o ramură tradiţională a economiei româneşti care are ca mijloc de producţie fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între graniţele unei ţări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populaţiei, materii prime unor ramuri industriale şi produse pentru export.

Se practică în ţara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor în funcţie de anotimp din zonele înalte în cele joase). În secolul al XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifică în favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , România devenind „grânarul Europei” în sec. XX.

În a doua jumătate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres în agricultură datorită: mecanizării, chimizării, irigaţiilor etc, dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul ţărănimii pentru producţie s-a redus.

După 1990 agricultura românească se confruntă cu următoarele dificultăţi:

- puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedărilor din 1991 (Legea 18)

- lipsa fondurilor pentru investiţii

- dezafectarea sistemelor de irigaţii ( 3 mil. ha 1989, 1,1 mil. ha 2002)

Condiţiile naturale şi sociale care influenţează producţia agricolă sunt:

1.Condiţiile naturale- reprezentate de

-relief- joacă rol de prag termic, determinând o diferenţiere a practicilor agricole pe mari unităţi de relief: - zonele montane predomină creşterea animalelor - zonele de deal şi podiş predomină viticultura şi pomicultura, creşterea animalelor - zonele de câmpie predomină cultura cerealelor, plantelor industriale şi legumicole

- clima-în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit parţial recoltele (îngheţ, seceta, etc)

- solurile- sunt cu fertilitate ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal şi podiş (argiluvisoluri şi cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative

1.Condiţiile demografice- creşterea numărului populaţiei impune producţii mai mari şi mai diversificate, în acelaşi timp în zonele cu densităţi mari ale populaţiei se impune practicarea unor culturi ce necesită forţă de muncă mai numeroasă , iar în zonele cu densitate redusă, mecanizarea agriculturii.

2.Condiţiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care condiţionate de repartiţia culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcându-se, în vederea reducerii costurilor de producţie şi a eficientizării producţiei, amplasarea acestora în zonele de cultură

Fondul funciar=23,7 mil. ha

Cuprinde: -terenurile agricole- 14,8 mil. ha (62%)- reprezintă totalitatea terenurilor utilizate în agricultură şi include: -terenuri arabile-9,4 mil. ha

-păşuni şi fâneţe naturale- 4,8 mil. ha

-vii şi livezi- 0,6 mil. ha

- suprafeţele forestiere- suprafeţele ocupate de păduri- 6,6 mil. ha

- apele şi bălţile- 0,8 mil. ha

- alte suprafeţe – 1,5 mil. ha

Formele de proprietate a terenurilor sunt:

- privată- 78%

- de stat ≈12%

- publică ≈10%

Forme de organizare:

- gospodăriile agricole individuale-cele mai numeroase

- exploataţiile agricole familiale

- exploataţiile agricole comerciale-cele mai competitive

- societăţile autonome: Romcereal, staţiunile de cercetare

Cultura plantelor

1.Cultura cerealelor

- este predominantă 2/3 din terenurile arabile, locul X în lume

- se cultivă mai ales: -grâu-regiunile joase: C. Română, Dobrogea (centru şi sud), C. Moldovei

-porumb (locul II în Europa şi IX pe Glob)-extensiune mai mare: Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod. Transilvaniei, Lunca Dunării, depresiuni intramontane

-orz, orez (C. de Vest, S ţării), secara în --- unii ani datorită calamităţilor naturale (secetă, inundaţii) România importă cereale

2.Cultura plantelor industriale

- reprezintă materie primă pentru diverse ramuri industriale

- sunt introduse în cultură la noi în ţară relativ recent (excepţie inul şi cânepa)

- se cultivă mai ales: -floarea soarelui (V Europa, VIII Glob): C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, C. Moldovei

-sfecla de zahăr: C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei, Dep. Transilvaniei

-inul, cânepa, soia

3.Cultura cartofului

- este introdus în ţară abia de 2 secole, preferă zonele răcoroase şi umede

- locul VIII în Europa, XIV pe Glob

- Pod. Sucevei, depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali, S Dep. Transilvaniei

4.Cultura legumelor şi zarzavaturilor

- includ: tomatele, fasolea, mazărea

- se cultivă în zonele joase, luncile marilor râuri, zonele periurbane (în sere şi solarii)

5.Viticultura

- datorită condiţiilor favorabile de climă şi relief se practică încă din Antichitate

- în prezent suprafeţele viticole sunt mai reduse datorită cheltuielilor mari

- România ocupă locul VIII la producţia de vin pe Glob

- caracteristică mai ales zonelor de deal şi podiş, regiuni viticole:

- Subcarpaţii Curburii: -Podgoriile Panciu-Odobeşti

-Podgoriile Dealul Mare cu centrele:- Pietroasele, Valea Călugărească,

- Podgoriile Nicoreşti-Iveşti.