Accpțiunile conceptului de leadership

Cuvantul vine de la englezescul „leader” + terminatia „-ship” dictionarele definindu-le ca fiind caracteristicile necesare unui lider, capacitatea de a conduce.

Conceptul de leadership, deși este unul relativ nou, are aria de acoperire răspândită în foarte multe domenii. Astfel, este foarte greu de formulat o definiție general valabilă, acceptată de către toți specialiștii în domeniu, indiferent de ramura științifică de care aparțin În plus, noutatea conceptului face ca părerile, opiniile și teoriile asupra conceptului să fie extrem de numeroase ducând la imposibilitatea consensului între părți, fapt ce complică și mai mult procesul de definire a conceptului. De-a lungul timpului, problema conducerii (leadership-ului) a fost îndelung studiată rezultând nenumărate definiții si teorii, toate centralizate în diverse scrieri însă “niciodată atât de multe persoane nu au muncit atât de mult pentru a spune atât de puțin ”

În domeniul psihologiei, primele studii despre conducere apar în 1904, fiind puține și de o calitate care lăsa de dorit. Începând cu 1927 însă, se poate observa o creștere semnificativa a studiilor în acest domeniu, în prezent existând foarte multe scrieri, puncte de vedere si teorii in acest sens. Totodată, se poate observa o evoluție și la nivelul conținutului acestor lucrări. Dacă la început cercetarea se axa pe caracteristicile individuale ale conducătorului, astăzi accentul se pune din ce în ce mai mult pe dinamica grupului.

2. ACCEPȚIUNEA PSIHOSOCIALĂ A LEADERSHIP-ULUI

Din punctul de vedere al psihologiei sociale, conducerea este inclusă în fenomenul de influență socială. Prin noțiunea de influență socială, se înțeleg modificările pe care un anumit comportament le produce unui alt comportament.

- B.M. Bass (1960): “Când scopul unui membru (al grupului) A este de a-l schimba pe B, eforturile făcute de A înseamnă o încercare de a exercita funcția de conducere ; B poate într-adevăr să-și schimbe comportamentul ca rezultat al încercărilor făcute de A, aceasta va fi funcția de conducere pozitivă. Schimbarea lui B poate aduce lui A satisfacții , aceasta este funcția de conducere eficientă”

- R. Tannenbaum, J. Weschler, F. Massarik (1961): “Conducerea este influența interpersonală exercitată într-o situație definită și dirijată, grație proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop sau a unor scopuri determinate”

Acestea sunt câteva exemple de definiții ale conducerii văzută ca fenomen de influență socială.

Conducerea este un raport psihosocial deoarece aceasta nu există inafara relațiilor interumane de orice tip. A conduce presupune a influența pe alții cu scopul de a atinge un obiectiv, o țintă. Deci, “am putea spune că materia primă a conducerii sunt oamenii, deoarece numai prin intermediul si cu ajutorul lor pot fi manevrate mijloacele tehnice”

3. ACCEPȚIUNEA PSIHOORGANIZAȚIONALĂ A LEADERSHIP-ULUI

În psihologia organizațională conceptul de leadership își lărgește teritoritoriul, adăugându-se la conținutul lui diverse elemente pe care psihologia sociala le omite. Douglas McGregor “considera conducerea ca fiind o formă dinamică de comportament care implică intrarea în acțiune a patru variabile de bază : trăsăturile liderului ; atitudinile, nevoile si alte caracteristici personale ale subordonaților ; natura organizației, scopul, stuctura, srcinile pe care organizația le realizează ; mediul social, economic și politic”. Așadar, McGregor nu reduce conducerea la un simplu comportament al liderului, pentru el conducerea este o ecuație ce cuprinde mai multe variabile de natură si structură diferită.