Adopția - măsură de protecție a drepturilor copilului

INTRODUCERE

Insitituția adopției a avut întotdeauana, pe deoparte un scop familial, vizând întemeierea familiei adoptive, în care adoptatorul să găsească octrotire, iar adoptatorul mulțumirea dorinței de a fi părinte, iar pe de altă parte, adopția a vizat un scop social, adică să contribuie la realizarea țelului oricărei societăți organizate, de creștere, educare și formare a unei tinere generații pentru viață, cu alte cuvinte, de a-și asigura continuitatea pe plan economic și social.

Copilul trebuie menținut și crescut în familia sa de origine, atât cât este posibil. Dacă acest lucru nu este realizabil, urmează a se asigura copilului o familie permanent care să-i asigure cele necesare creșterii și formării.

De asemenea, orice copil care este privat, temorar sau definitiv de mediul său familial sau care, în propriul său interes superior, nu poate fi lăsat în acel mediu, are dreptul la protecție și la ajutor specializat din partea instituțiilor competente.

În prezent, adopția reprezintă un fenomen social și juridic internațioal prin care se asigură copilului lipsit de părinți sau lipsit de afecțiune părintească corespunzătoare din partea acestora, integrarea într-o familiale, cu un climat de iubire și înțelegere, în care acesta să se dezvolte și să trăiască fără probleme.

Reușita unei adopții depinde atât de familia care adoptă, cât și de copilul adoptat. De obicei, copiii adoptați provin din medii defavorizate, având un istoric de maltratare, abuz fizic, emoțional, sexual. De asemenea, copiii care au fost instituționalizati de la o vârstă fragedă prezintă un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de atașament.

CAPITOLUL I

DEFINIȚIA ȘI PRINCIPIILE ADOPȚIEI

1.Noțiuni introductive

Adopția este o instituție pe care o întâlnim sub diverse forme, din cele mai vechi timpuri, la majoritatea popoarelor, având ca scop principal ocrotirea copiilor rămași fără părinți sau a celor care, deși au părinți, nu au asigurată din partea acestora o creștere și o educare corespunzătoare. Dicționarul explicativ al limbii române prezintă definiția verbului a adopta următoarea: a primi în familie cu drept legitim; a lua de suflet; a înfia.

Noțiunea de adopție este folosită atât în legislație, în literatura de specialitate cât și în practica juridică în mai multe accepțiuni:

1. ea desemnează instituția adopției ca fiind totalitatea normelor juridice referitoare la încheierea adopției și la efectele acesteia, desfacerea și desființarea ea;

2. ea reprezintă actul juridic în sine;

3. noțiunea desemnează raportul juridic al adopției.

Din punct de vedere juridic, adopția ”este operațiunea juridică prin care se crează legătură de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului”.

Adopția poate fi definită și ca ”metodă susținută de lege, de a stabili o relație legală între părinte și copil, între aceștia neexistând o legătură natural biologic” , sau ”adopțiunea reprezintă actul deliberat al unei persoane care dorește să ia în mod legal, în calitate de fiu sau fiicăun copil pe care nu l-a procreat” .

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției definește adopția ca fiind operațiunea juridică prin care se crează raporturi de filiație între copilul adoptat și adoptator sau, după caz, soții adoptatori, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.

În pofida acestor raporturi de filiație, drepturile și îndatoririle părintești revin părinților adoptatori. Prin operațiunea juridică de adopție, legătura de filiație își are fundamentul în voința celor, care potrivit legii, consimt să creeze o legătură de filiație civilă, sociologică.

Natura juridică a adopției este determinată fie de actul de voință al persoanelor implicate în adopție, fie hotărârea instanței de încuviințare a adopției.

Odată cu adoptarea Legii nr. 273/2004, adopția este considerată un act juridic complex , toate actele, indiferent că sunt de dreptul familiei, de drept administartiv saud e drept procesual civil, sunt la fel de importante precum realizarea actului juridic al adopției.

Adopția reprezintă un act juridic sau generic, esențialmente civil și solemn, în care se regăsesc corespunzător elemente ale actului juridic administrativ și judiciar în temeiul căruia, pe de o parte, încetează legătura de filiație civilă între adoptat și adoptatori, precum și legături de rudenie între adoptat și descendenții acestora, pe de o parte, și rudele adoptatorilor pe de altă parte.

Se impune o definiție a adopției în contextul noii reglementări: ”adopția este un act juridic complex, reprezentând totalitatea operațiunilor de natură juridică diferită, dar private în ansamblul lor, adică adopția încheiată, care necedită îndeplinirea cerințelor legale și produc anumite efecte juridice”.

Legislațiile naționale reflectă atitudini diferite față de adopție, în raport cu tradițiile familiale, concepțiile religioase, moravurile și chiar istoria comunităților.

Insituția adopției a fost reglementată de Codul civil roman în 1864, de Codul familiei ( care o numea, în art. 66-85, înfiere), reglementări care au fost modificate de-a lungul timpului până în zilele noastre de o serie importantă de acte normative.

Noul Cod civil conține prevederi clare referitoare la adopție, și anume noțiunea adopției, instanța judecătorească ce are competența în judecarea adopției, încetare a adopției, efectele acesteia, adopția internațională (art. 45-482).

Cea mai importantă reglementare referitoare la adopția internă și la cea internațională este O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la adopție, aprobată cu modificări de Legea nr. 87/1998 și abrogate în final în Legea nr. 273/2004. Printre alte reglementări legislative importante referitoare la instituția adopției amintim H.G. nr. 502/1997 privind organizarea și funcționarea Comitetului Român pentru Adopții, modificată de O.U.G. nr. 192/1999 privind înființarea Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului , de O.U.G. nr. 12/2001 privind înființarea Autorității Naționale pentru Protecșia Copilului și Adopție, abrogate de Legea nr. 273/2004 privind înființarea și organizarea Oficiului Român pentru Adopții, de Legea nr. 57/ 2016 privind modificarea Legii nr. 273/2004.