Analiza stocurilor unei întreprinderi și factorii ce condiționează mărimea acestora

Introducere

Actualitatea temei. Intr-o economie în schimbare, cerințele consumatorilor întotdeauna vor fi in crestere , pentru a rezista concurenților organizațiile trebuie să realizeze cât mai multe cu cât mai puține resurse și costuri de producție , cu scopul de a ramâne competitive Actualul mediu competitiv creste presiunea asupra costurilor, asupra cerintelor si de servire si calitate . Adopare ofertei la cerere nu mai poate fi asigurata prin crearea stocurilor costisitoare care in mare masura nu corespund asteptarilor clientilor. La moment este nevoie de o gestiune capbila sa raspunda rapid la cerintele mediului. Dezvoltarea industriei moderne poate supravietui numai daca poate schimba rapid atit volumul cit si structura calitativa a produselor propuse. Anume logostica ofera intreprinderii posibilitate aceasta pentru a se adopta la cerintele actuale ale pietii prin crearea stocurilor de capacitae de productie si mai putin a stocurilor de productie finita.

Obiective :

1. Identificarea tipurilor de stocuri;

2. Deosebirea metodelor economoice de gestiune a stocurilor

3. Identificarea intrărilor şi ieşirilor unui proces de producţie.

4. Cunoasterea metodelor de eficientizare a procesului de productie .

Scopul lucrării constă în aprofundarea atât teoretică cât și practică in domeniul studiat pentru a înțelge și a elabora cât mai eficient importanta stocurilor pentru intreprindere

În cadrul proceselor industriale de producţie, livrarea exactă şi la timp a componentelor şi pieselor constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea unui proces de producţie eficient. Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere), pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare.

Ca urmare, cerinţele privind logistica sunt mari. Specialiştii din domeniul logisticii producţiei asigură o planificare, coordonare şi derulare optimă a transportului şi depozitării combustibililor, a pieselor achiziţionate, a pieselor de schimb şi a produselor finite. Pentru companii acest lucru înseamnă: stocuri reduse, derularea eficientă a comenzilor, soluţii IT orientate spre proces şi acoperirea perioadelor sezoniere de vârf.

Metodologia de cercetare folosită este :

a) baza informațională : surse metodologice, monografice, lucrări ştiinţifice, baze de date statistice, etc.)

b) metodele de cercetare utilizate : inteviu, studiu de caz, sondajul de opinie, ancheta, și studiile de piață.

Cuvinte cheie : producție, organizare, metode de gestionate, stocuri

1. Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate.

Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului stocurilor în cadrul întreprinderii.

Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului.

Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii, în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii.

Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate.