Analiza unei probleme sociale - migrația

1. Natura problemei

Migrația este fenomenul care a căpătat noi semnificații datorită tehnologiei moderne (inovațiilor tehnologice din comunicații și transport). Sutem martorii unei polarizări de tipul bogați și săraci între indivizi întrucât structura cererii pe piața muncii s-a modificat, diferențele dintre veniturile celor cu studii superioare și ale celor cu studii medii sunt în creștere și diferențele în termeni de bogăție economică dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sunt tot mai mari.

Termenul de migrație definește procesul sau fenomenul de schimbare definitivă a localității de domiciliu de către un individ sau mai mulți indivizi. Uneori acest eveniment poate fi însoțit de schimbarea locului de muncă sau de schimbarea statusului social.

Migraţia reprezintă un fenomen complex, ce constă în deplasarea unor persoane dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului şi/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire. Această definiţie nu face referire la graniţele naţionale, însă tipologia migraţiei distinge, în funcţie de acest criteriu, între migraţia internă şi migraţia externă sau internaţională.

Din punct de vedere al securităţii internaţionale, migraţia interesează în special sub aspectul său extern. Migraţia internaţională se desfăşoară în prezent sub mai multe forme:

-migraţia minorităţilor etnice spre ţările de origine;

-migraţia forţei de muncă;

-migraţia de familie (migraţia familiilor lucrătorilor anterior emigranţi) conform dreptului la reunirea familiei, garantat de legislaţia internaţională;

-migraţia forţată de calamităţi naturale, de persecuţii politice sau religioase, de războaie.

Prin frecvența și implicațiile sale, migrația internațională constituie un element explicativ important al structurilor și dinamicii demografice și economice. Schimbările apărute în volumul și funcțiile proceselor migraționale sunt determinate în principal de conjuncturile economice, precum și de anumite necesități sociale. Elementele subiective care intervin în momentul deciziei individuale nu modifică natura intrinsecă a migrației-obiectivă și socialmente funcțională. Motivele migrației ajută la identificarea factorilor care intră în decizia de plecare, dar nu arată de ce oamenii migrează, nu dezvăluie contextul social al mobilității geografice. De aceea cauzele rezultă nu din prelevarea unor opinii asupra actului migrațional, ci din analiza condițiilor comune reunite atunci când apare migrația și absente atunci când acest lucru nu se produce.

Prin faptul că, de regulă, migrează oameni tineri, sănătoși, apți de muncă și calificați, compoziția populației active în țările de origine se degradează calitativ. Din această perspectivă, migrația internațională înseamnă pentru țările subdezvoltate o importantă pierdere de capital uman. Se pierd nu numai investițiile pentru școlarizarea și profesionalizarea migranților, ci și cantitatea potențială de bunuri și servicii pe care aceștia ar fi creat-o în țările de origine dacă n-ar fi plecat.

Decizia de a munci într-o altă țară, din punct de vedere economic, este cea a unui actor individual care, din diferite motive, cum ar fi nivelul ridicat al șomajului, veniturile mici, persecuția politică, hotărăște să migreze.

Societatea românească nu a fost însă pregătită să suporte fără riscuri şocul unor asemenea migraţii cu care nu a fost obişnuită în deceniile vechii societăţi. Familia este instituţia cea mai afectată întrucât, de regulă, migrează unul dintre soţi, fapt ce deteriorează grav ansamblul relaţiilor intra-familiale şi, deci, funcţionalitatea grupului

de bază al societăţii. Copiii sunt persoanele cele mai afectate atât în relaţiile familiale, cât şi în statutul lor şcolar, în percepţia publică şi, mai ales, în starea lor emoţională (ruptura de un părinte provoacă stres, emoţia deprivării, şocul etc.).

„Mitul emigrației” conform căruia acest proces oferă unor țări mai puțin norocoase marea șansă de a opera un fel de export invizibil care atenuează presiunea demografică, reduce șomajul procură devize străine este pe care de a se spulbera, deoarece aceste țări își dau seama că emigrarea unor cadre extrem de necesare dezvoltării naționale nu reprezintă o soluție la propriile dificultăți, ci o pierdere care afectează oferta internă de forță de muncă, element esențial al creșterii economice.